Via Ferrata Punta Anna și Gianni Aglio, a doua parcurgere

Am reușit ca și anul acesta să ajungem în Dolomiți păstrându-ne cadența anuală începută în 2019. Mie și Ioanei ne place foarte mult acest grup de munți și, cumva, când se apropie vara începem să ne planificăm o ieșire pe aici. Anul acesta au venit cu noi și Vali cu Claudia, extinzând astfel echipa. De cazat ne-am cazat tot în Campitello di Fassa, la pensiunea Garni Tobia, unde ne-am reîntâlnit cu Ramona și Antonio.

Pe traseul acesta de ferrata am fost miercuri, pe 14 iulie, după alte câteva zile de cățărat și repetări ale altor ferrate (Col Rodella si Delle Trincee). Prima oara când am parcurs traseul, în 2019, nu l-am făcut până la final întrucât telecabina de pe Tofana di Mezzo (3244m) era în revizie. Astfel, am ales să ne retragem din punctul în care se termină segmentul Punta Anna, după ce am parcurs în prealabil și 1/3 din segmentul Gianni Aglio.

Cum ne doream să facem și ultima parte a traseului Gianni Aglio, până pe Tofana di Mezzo, ne-am tot interesat în anii ulteriori de starea cabinei și mereu primeam același răspuns, că este în revizie. Totul părea o cauza pierdută până anul acesta când, la telefonul de rutină, am aflat că telecabina a devenit din nou operațională. O minune a tehnicii, după atâta timp !

Accesul

Pentru a ajunge la intrarea în traseu, am urmat aceiași pași ca data trecută, cu o singură precizare: tariful de telescaunului de acces este acum 6.9 EUR / pers în loc de 4.5 EUR in 2019.

O altă diferență a fost faptul că la baza traseului eram doar noi și câțiva oameni răsfirați pe întreg parcursul vizibil al traseului, față de aglomerația de data trecută.

Traseul

Pentru că afara era foarte cald și că am mers în formație de 4 și pentru că am făcut mult mai multe poze, am terminat segmentul Punta Anna cu vreo 15 de minute în plus față de prima oară, adică în 2h:30. Aici a fost și momentul în care Vali a zis că se retrage spre Rifugio Ra Valles urmând să ia telecabina în sus spre Tofana di Mezzo, ca să ne întâmpine. Așa că pe segmentul Gianni Aglio am rămas doar eu cu Ioana și Claudia.

Selfie de grup pe la începutul traseului
O poza rara in care aparem amandoi, cu Tofana di Rozes pe fundal

În scurt timp am ajuns la urcarea verticală ce precede pasajul cel mai expus și fotogenic al traseului. Mai exact, traversarea aeriana ușor ascendentă ce duce spre punctul numit Bus de Tofana. De la acest punct în continuare, totul era nou și pentru mine și Ioana.

Ioana pe pasajul aerian si fotogenic, totodată

De la Bus de Tofana, traseul o ia pe partea stângă și însorită a crestei (SV), ajungând rapid la o altă traversare aeriană, pe niște trepte metalice. Urmează apoi o fereastră foarte frumoasă și amplă, prin care se trece în partea dreaptă și umbrită a crestei (NE). Următorul pasaj presupune urcarea a doua scări metalice foarte aeriene ce se termină într-o porțiune mai lată a crestei, unde nu mai este cablu.

O alta traversare aeriana in segmentul Gianni Aglio

Urmează apoi o urcare diagonal-dreapta foarte frumoasă care are o porțiune de cablu puțin mai lax. La finalul acestei urcări am întâlnit alte 2 scări metalice, care se și mișcă puțin pentru un plus de senzație 🙂 . Deja ne aflam de ceva timp la peste 3000 de metri altitudine și acest lucru se simțea prin respirație.

Zona de cablul mai larg

Acest ultime două scări încheie zona tehnică a traseului și în scurt timp se ajunge pe vârful Tofana di Mezzo (3244m). Astfel am făcut pe segmentul Gianni Aglio 3h și 5h:30 de când am intrat pe cablu, la începutul traseului Punta Anna. Diferența de nivel urcată pentru întreg traseul a fost de 1050m, iar cea de coborâre doar 180m. Lungimea a înregistrată de ceas a fost 4.5km.

Pe ultimul segment de scări

Retragerea

După ce am făcut poza de vârf, am coborât repede spre cabină ca să fim siguri că prindem loc, fiind deja trecut de 16:00. Am luat cabina 2 segmente, până la Col Druscie cu un cost de 18 EUR / persoană. De aici am urmat în coborâre poteca turistică spre Pietofana cca 1km. Am luat apoi un telescaun care ne-a dus înapoi spre refugiul Duca d’Aosta, unde parcasem mașina. Costul pentru acest telescaun a fost de 13.5 EUR / persoană.

În concluzie a meritat aceasta a doua parcurgere, pentru ca segmentul de traseu pe care nu-l făcusem inițial este frumos și cu pasaje interesante. Singurul neajuns, ca să spun așa, pentru parcurgerea acestui traseu este costul total al instalațiilor de cablu (acces + retragere) care acum ajunge la 39 EUR / persoană. Chiar și așa, este un traseu must have în Dolomiți.

Tags:
Category:

Comments are closed here.