Via ferrata Furcela de Saslonch și Oskar Schuster la o zi

Cu o zi înainte de a pleca spre Chamonix ne-am propus să facem un traseu mai lung, ca să ne obosim, având în vedere că tot urma să stăm înșurubați în mașină cam 6-7 ore, cât durează drumul din Dolomiți în Chamonix.

Cu toate că fusesem cu doar o lună de zile înainte pe traseul Furcela de Saslonch, eram curioși cât am face dacă mergem singuri de data asta, fără copii. Dacă tot ajungeam la refugiul Demetz, era păcat să nu continuăm spre refugiul Vicenza și de acolo pe via ferrata Oskar Schuster, pe care fusesem în 2021. Și uite așa, ne-am făcut cu un plan !

Via ferrata Furcela de Saslonch

Din pasul Sella și până la baza traseului am făcut 1h, cam tot atât cât am făcut și cu copiii. La intrarea în traseu era mai puțină lume de data asta, dar, chiar și așa, ne-am echipat într-o zonă mai îndepărtată pentru a nu mai fi pe traiectoria pietrelor (dacă aveau să cadă).

Pe traseu ne-am mișcat destul de repede și am depășit vreo 3-4 echipe, unii din ei destul de speriați de traseu. Așa cum mi-a rămas în cap și de la prima parcurgere, traseul are pasaje foarte frumoase, la câteva din ele fiind nevoie de atenție.

Singura „problemă” a traseului este că are expunere sud-estică și, pe o zi călduroasă, trebuie plecat cât mai devreme pe el, căci altfel de prăjești la soare.

Am terminat traseul într-o oră, în loc de 2h:15 cât ne-a luat cu copiii. De aici am continuat, fără să ne oprim sau dezechipam, spre refugiul Vicenza (2256m), până la care am făcut pe coborâre 35 de minute. Am cam fugărit-o pe Ioana căci, data trecută, pe coborârea asta făcusem o oră.

Via ferrata Oskar Schuster

La refugiul Vicenza ne propusesem să facem o mică pauză de o cafea și o apă. Pe aici, ca și data trecută, era foarte multă lume, dar foarte multă. Cu toate astea, am găsit loc la un fel de butoi/masă ca să nu stăm în picioare. 2 espresso și o apă, 6 EUR. Plata cu cardul. Lux ! Mi se pare un preț cinstit, cam pe acolo sau mai ieftin ca la cabana Babele din Bucegi.

De aici și până la intrarea în Oskar Schuster am făcut 1h:08 și, de data asta, nu am prins nicio urmă de zăpadă, nici măcar un fulg. Nimic. Era alt peisaj.

În fața noastră, pe traseu, nu era nimeni așa ca am intrat fără să ne mai oprim din moment ce tot eram gata echipați. Traseul ăsta cred are cablu doar pe jumătate din lungimea lui, restul fiind cățărare ușoară, uneori și prin zone mai expuse. Pe alte trasee de gardul 3B ai fi găsit cablu în multe din zonele în care aici nu este. Că tot vorbim de cablu, mi se pare că au înlocuit porțiuni mari în prima parte a traseului. Arată prea nou, prea întins și nelucios ca să nu-l fi observat și data trecută, deci cred că e nou.

Spre deosebire de Furcela de Saslonch, traseul ăsta este pe N și umbrit de fețele înalte din jurul lui, ceea ce înseamnă că te poate lua și frigul din când în când pe el. A fost o binevenită scădere de temperatură după ce câteva ore am umblat îin mare parte prin soare.

Traseul l-am terminat în 1h:23, cu 7 minute mai bine ca data trecută ! De data asta n-am mai urcat și pe vârful Sassopiatto (2958m), ci ne-am dezechipat în șaua de final de ferrata și apoi am coborât direct la vale.

Retragerea

Odată cu terminarea traseului, s-a terminat cu umbra și am ieșit din nou în soare unde am rămas până la finalul zilei. Coborârea spre refugiul Sassopiatto (2300m) este pe partea sudică și doar norii te mai pot salva de coacere.

Deja cam terminasem apa din dotare și ne planificasem să oprim la refugiul Sassopiatto ca să alimentam. De la ieșirea din Oskar Schuster și până aici am făcut 1h. Nici nu am apucat să întreb bine o ospătăriță de unde putem cumpăra apă, că ne-a și zis că, dacă vrem facem „refill„, mai bine mergem la baie ca să nu dam bani. Așa că i-am urmat sfatul și ne-am dus la baie 🙂 . Apa din toate refugiile montane este captată direct de pe munte și prin urmare este gata de băut, uneori cam calcaroasă, dar foarte gustoasă.

De acum, urma să ținem poteca pe curbă de nivel până la pasul Sella, trecând pe lângă alte 3 refugii în parcurs: Sandro Pertini, Friedrich August și Salei. Pe porțiuni plate și de coborâre am alergat ușurel și am reușit să ajungem în Sella în 1h:32.

Toata această tură ne-a luat 7h:50 și a avut cca 20km, cu 1420m D+/-. Această combinație de trasee de via ferrata este foarte frumoasă, solicitantă, cu peisaje spectaculoase și rewarding la final. O recomand !