Via Ferrata Oskar Schuster

Ziua de miercuri, a treia noastră zi în Dolomiți, am rezervat-o pentru o via ferrata mai lungă. Am ales traseul Oskar Shuster, gradul 3B, din două motive: era aproape de zona noastră și parcurgea grupul Sassolungo pe care nu avusesem șansa să mergem până atunci. Traseul are expunere nord vestică și este flancat de pereți mai înalți, ceea ce îl face o variantă bună de parcurs într-o zi călduroasă.

Accesul

Se pornește din pasul Sella (2218m). V-am zis că pasul Sella este un hub către tot felul de trasee și activități. De aici am luat gondola care merge spre refugiul Toni Demetz (2685m). Costă 17 EUR / persoană și călătoria durează cam 15 minute. Și acest drum cu gondola este o experiență în sine ce compensează oarecum prețul: cabinele sunt foarte mici și acomodează doar 2 persoane înghesuite. Ești atât de înghesuit încât nu vrei să fi cu un străin în cabină. Aspectul cabinelor este unul mai oldie, iar urcarea în ele se face într-un proces foarte exact și rapid: cei 2 oameni se urcă pe rând, în fugă in cabine, și ai cam 5 secunde la dispoziție să faci îmbarcarea 🙂 .

De la refugiul Demetz (2685m) se coboară spre refugiul Vicenza (2256m) pe poteca 525. Chiar la începutul potecii am prins zăpadă, apoi am continuat pe grohotișul standard de Dolomiți, pe o porțiune oarecum abruptă la început. De la Demetz la Vicenza am făcut cca 1h.

De aici am pornit la deal pe poteca din stânga ce are și un indicator de ferrata. După 1h:20 și 320m de urcare, am ajuns la intrarea în traseu. Noi am prins destul de multă zăpadă, mai ales pe urcarea finală ce precede cablul. Aici am mers pe o limbă mare de zăpadă, de câteva sute de metri. Zăpada era stabilă, însă e bine să ai niște snowline-uri sau colțari cu tine. Sau, dacă nu, măcar bețe sau un piolet. Noi am avut snowline și ne-am simțit în control.

Lipsa de pregătire sau de înțelegere a oamenilor în legătură cu condiițile de zăpadă pe timp de vară, nu are granițe geografice. Inițial credeam că este o chestie întâlnită cu precădere în România, însă zilele acestea în Dolomiți mi-au arătat că mă înșel. Mă refer aici la oameni care în primul rând merg pe zăpadă fără niciun fel de echipament (snowline/colțari, cască, piolet sau bețe). Pe lângă faptul că merg așa, mai sunt și în pantaloni scurți și tricou. Ce înseamnă asta ? Păi la prima vedere, nu părea a fi ceva, dar, dacă e să aluneci la vale pe zăpadă, îmbrăcat în tricou și pantaloni scurți, nu va fi bine. Chiar dacă nu o să suferi vreun impact puternic și/sau nu o să aluneci mult, e nevoie de foarte puțin ca zăpadă să îți zgârie sau să îți taie pielea. Mai ales că aici vorbeam de o limbă de zăpadă foarte lungă și abruptă. Una din regulile de care încerc să mă țin atunci când merg pe zăpadă, vara sau când e cald, este să fiu îmbrăcat cu haine lungi (pantaloni și bluză) și cu mănuși. Mănușile îți protejează mâinile atunci când vei avea tendința să înfigi mâinile in zăpadă ca să oprești căderea.

Traseul

Traseul începe cu o cățărare ușoară, fără prea mult cablu, pe o mini creastă ce are în stânga un mic vâlcel. În cca 5 minute urmează traversarea acestui vâlcel, loc în care am prins din nou zăpadă. Și aici am traversat cu snowline, chiar dacă a fost vorba de 4-5m de zăpadă. Era abrupt.

Am continuat să urcăm și apoi am ajuns într-un fel de șa de unde am prins o nouă bucată de cablu. Pe aici am folosit în general prizele „naturale” în locul cablului.

Acesta ne-a dus într-o altă șa, de data asta cu zăpadă pe ea. Stratul atingea pe alocuri și 2m, după cum se vede în poza de mai jos.

Plecarea din această șa debutează cu niște scări și trepte metalice pe teren foarte vertical. Urcarea pe trepte a fost cam incomodă din cauza peretelui de zăpadă care nu prea îți lasă spațiu de manevră. Am continuat iar pe porțiuni mai degrabă fără cablu pe un fel de mic perete care se transformă într-o creastă, în zona de sus. Finalul acestei creste duce practic și la finalul traseului de ferrata, în creasta principală. De la intrarea în traseu și până aici am făcut 1h:30 și am urcat 340m diferență de nivel. Din acest punct se poate merge spre dreapta, către vf. Sassopiatto (2958m) sau în stânga, către ruta de coborâre.

Noi am făcut întâi dreapta, spre vârf, unde am ajuns în alte 3-5 minute. Aici am făcut o mică pauză de mâncare și dezechipare apoi am continuat la vale.

Retragerea

Am pornit la vale pe singura potecă, numărul 527, ce duce spre refugiul Sassopiatto (2300m). Nouă ne-a luat 1h:10 coborârea până aici. Poteca este destul de tehnică pentru un traseu turistic: oarecum neclară pe alocuri (pe ceață devine și mai dificil), grohotiș și porțiuni de mici pasaje de descățărare, fețe șlefuite etc. La un moment-dat începuse să plouă, așa că ne-am oprit să ne îmbrăcăm. Nici n-au trecut 10 minute, că a ieșit soarele, așa că iar ne-am oprit pentru ajustarea hainelor. Genul ăsta de manevre cu hainele a fost standardul zilei.

De la acest refugiu am făcut stânga pe poteca 557 cu destinația finală pasul Sella. Până acolo însă, am mai trecut pe lângă alte 2 refugii: Sandro Pertini și Friedrich August și pe lângă un fel de turmă de capre de munte semi-domesticite. Stăteau într-un mare țarc și toate aveau clopoței la gât.

După 1h:45 de la refugiul Sassopiatto am ajuns înapoi în pasul Sella, unde lăsasem mașina. Această ultimă porțiune de drum părea că nu se mai sfârșește, cu toate că am și alergat o bună parte din ea. Ba urcam, ba coboram, ba mai făceam o serpentină și tot așa.

Cu toate că timpul estimat în ghid pentru parcurgerea acestui traseu era de 5-6h, nouă ne-a luat 7h:35. Asta cu toate că pe ferrata în sine am stat mai puțin decât estimarea din carte. În fine, nu asta contează, dar ideea este că timpii din ghiduri trebuie luați cu o oarecare marjă, mai ales când prognoza nu e favorabilă.

In concluzie

Traseul este unul foarte frumos, ce face un ocol aproape complet al vârfului Sassopiatto. Gradul de angajament aș zice că e mai degrabă C decât B având în vedere faptul că poți găsi porțiuni mari de zăpadă înainte și pe traseu si a faptului că sunt porțiuni mari de cățărare, ușurică ce-i drept, fără cablu.

Cifre:

• Grad: 3B
• Lungime cablu: 350m
• Diferența de nivel urcată: 800m
• Diferența de nivel coborâtă: 1400m
• Lungime traseu: 17.1km (inclusiv parcursul cu gondola)
• Approach: 2h:35 (inclusiv timpul cu gondola)
• Timp pe traseu: 1h:30
• Retragerea: 3h:30