Selfie la intrarea pe traseu

Via ferrata Col Rodella cu copiii

A doua zi de concediu am mers pe cea mai apropiată via ferrata din zonă și traseul pe care cred că am fost de cele mai multe ori până acum, Col Rodella (grad 3A în cotația Fletcher/Smith). Este un traseu scurt, frumos, cu acces și retragere clare și rapide. Un traseu numai bun de acomodare.

Pe toate traseele de via ferrata pe care am fost cu copiii in Dolomiți, am avut o semicoardă de 30m și câteva bucle ca să-i asigur pe pasajele mai dificile sau mai expuse.

Spre baza traseuluia
Spre baza traseului
Selfie la intrarea pe traseu
Selfie la intrarea pe traseu

Pe traseul ăsta, i-am asigurat doar la un pasaj de început, iar în rest nu am mai considerat necesar. Dacă era după ei, nici acolo nu voiau să fie asigurați, dar nu a fost după ei 🙂 . Ca formație am mers eu mereu primul, pentru că aveam coarda, apoi copii și la final Ioana. Copiilor le venea destul de greu să recupereze buclele lăsate pe traseu, aceasta fiind mai mereu treaba Ioanei.

Alex pe un o traversare
Alex pe un o traversare
Alisa pe un horn interesant
Alisa pe un horn interesant

Am observat că le era greu să dezasigure buclele prin care treceau cele 2 semicorzi. Ăsta a fost și motivul pentru care am renunțat ulterior să ii filez „dintr-o regrupare” și să ne schimbăm la mersul concomitent. Practic eu ii aveam pe amândoi legați de mine, cu o diferență de 2-3m de coardă intre ei, așa încât să aibă o distanță de 1-2 segmente de cablu intre ei. Coarda o mai dădeam pe după piroane, piulițe de cablu (care au profil foarte mare) si diverse colțuri de stâncă. Sistemul ăsta mi s-a părut mult mai eficient și mai simplu de gestionat pentru ei in ceea ce privește coarda, având în vedere că traseele de via ferrata nu sunt lineare, doar în sus, ci au tot felul de traversări, descățărări, colțuri etc.

Pe segmentul cu trepte
Pe segmentul cu trepte

Pe lângă kitul de via ferrata, le-am mai dat și câte un anneau de 60cm ca să se poată opri, și să se asigure, la nevoie.

Ambii copii s-au mișcat bine și am terminat traseul în 1h:10. Pe lângă asta au primit și laudele unor oameni care ne mai depășeau pe traseu, lucru care avea să devină oarecum un obicei și pe restul traseelor 🙂 . Apropo de asta, eu mă așteptam să ne mișcam foarte încet sau cel mai încet de pe trasee, dar pare că nu a fost așa. De fapt, dacă nu am fi făcut diverse manevre de corzi pentru asigurare, cred că ne-am fi deplasat în același ritm cu majoritatea oamenilor.

Alex pe o ultimă traversare mai expusă a traseului
Alex pe o ultimă traversare mai expusă a traseului

În concluzie, copiilor le-a plăcut foarte mult pe traseu și au zis că mai vor să mergem și pe altele. Mission accomplished !

Tags:
Category:

Comments are closed here.