Trekking prin Alpii austrieci

Mini- vacanța noastră de vara aceasta am petrecut-o în Austria, în zona muntoasă. Austria a fost planul 2 pentru că planul 1, Slovenia, era al naibii de ploios. Cam toată vacanța a fost plănuită last minute și am rezervat cazări pe drum care să fie în zonele cele mai puțin ploioase.

Așa că am ajuns într-un orășel numit St Johann im Pongau care se află în proximitatea Salzburg-ului. După ce ne-am mai învârtit pe acolo și am văzut mai multe orășele, cred că cele mai bune din zona aceasta dpdv. acces trasee montane sunt Zel am See și Kaprun. Primul are și un lac frumos în care se poate. Al doilea îți oferă la 42 EUR / persoană o gondolă cu 4 segmente ce ajunge de la 910m la 3000m, sub vârful Kitzsteinhorn (3203m).

Ce să zic ? E frumos la la oamenii ăștia la munte. Nu că la noi n-ar fi. Sunt și lucruri puțîn diferite ce-i drept. Este impresionantă „artileria” de utilaje grele de construcție ce este desfășurată în zona alpină între 2000 – 2700m, în zona Kitzsteinhorn. După ce că au deja o situație bună în ce privește domeniile schiabile, oamenii ăștia nu se opresc: încă amenajează hoteluri, taie piatră, fac pârtii, baraje, scurgeri. Este impresionant să vezi excavatoare la 2700m altitudine care amenajează o pârtie pe albia unui fost ghețar sau macarale (din-alea aurii, cum le ziceam noi) care ridică construcții pe vârfuri de munte (la peste 2000m), de te întrebi ce o fi în capul lor de le-au urcat acolo.

Să revenim la trekking

Practic am reușit să pantofărim doar 3 zile pe munții lor, că atât ne-a permis șederea. Prima zi am fost spre lacul și vf. Schuhflicker (2214m), a doua zi am fost sau am vrut să ajungem pe vf. Imbachhorn (2470m) și a treia zi am mers în zona Kitzsteinhorn.

Ziua 1

Prima zi a fost și cea mai ploioasă și cețoasă așa că nu am reușit să vedem prea bine ce era în zonă. Traseul a fost de vreo 4 – 5 ore și a pornit de la 1800m până pe vf. Schuhflicker (2214m). L-am ales pe ăsta pentru că era traseu de tip circuit, scurt și cu acces ușor, așa ca pentru vreme urâtă. Ne-a prins și ploaia pe el, dar suficient de puțin cât să nu ne facă să ne întoarcem. Cred că pe timp senin chiar merită priveliștea de pe acest vârf, mai ales că sub o față a lui vezi direct în lacul cu același nume. Este așa de abrupt, că ai senzația că poți sări de pe vârf în lac, deși sunt câteva zeci de metri de cădere.

Pe aici am văzut două marmote la coborâre și multe, multe vaci. Un taur mai tânăr chiar a încercat să se dea la mine. Cred că l-am speriat când am alunecat și căzut lângă el. Imediat după asta, a început să vină discret după mine și să mă urmărească. Ne-am salvat după ce am trecut peste gardul electrificat care e pus de ciobani să țină animalele într-un perimetru. A vrut să treacă și el însă nu a reușit. A scos capul pe sub sârmă și a tras un muget de ciudă în timp ce ne privea cum coboram repede jos.

Ziua 2

A doua zi am avut o tentativă de a ajunge pe vf. Imbachhorn (2470m), însă cred că am subestimat distanțele. După 3h:30 făcusem abia 5km cu 1000m D+ și pare că mai avem încă pe atâția km. Cum era și cam târziu și Ioana acuza dureri musculare, ne-am întors. Traseul nu m-a marcat cu nimic. A fost doar prin pădure, potecă de pământ, banal, nimic de zis.

Ziua 3

A treia zi am făcut o combinație: am luat un bilet de 42 EUR ca să ajungem pe Kitzsteinhorn (3029m), însă ne-am oprit la prima stație de gondolă, cam la 1900m. De aici am pornit pe jos spre stația 2, la 2450m. Pe acest traseu ne-am abătut și la un vârf de 2200m, Baisstein. Noi am am vrut să mergem pe el că tot era în drum, însă aveam să constatăm că am făcut cea mai bună alegere din tot acest concediu. Vârful, deși neimpresionant prin înălțime, oferă o panoramă de necrezut și de nedescris în cuvinte sau poze asupra zonei. Chiar și vârful în sine e drăguț și se prezintă ca un fel de lamă pe la baza căreia șerpuiește poteca.

Tot pe acest vârf am ajuns să vedem de foarte aproape niște vulturi în stare liberă. Sunt impresionanți. Unul din ei, că erau 3, a ajuns cred că la doar 10m deasupra noastră. Ni s-a părut atât de mare încât, vorbeam noi, ne putea lua cu ușurință pe sus dacă își punea în cap. Nu am reușit să-l pozez când era aproape așa că în pozele mele pare „doar o pasăre”. Dar nu e, credeți-mă ! :)) . Nu vrei să vină după tine pasărea asta.

De la 2450m am luat iar gondola și am urcat spre Kitzsteinhorn, la 3020m. La această altitudine se află un mini-complex cu un restaurant, un mic cinema, un muzeu și o platformă de admirat panorama din jur. De pe această platformă se poate urca pe un traseu cu foarte multe lanțuri (sau cel puțin așa părea) spre vf. Kitzsteinhorn, la 3203m. Mi-a trecut o clipă prin cap să mă duc, dar nu aveam snowline-urile la mine și nici haine mai groase. Pe lângă asta era și ceață densă.

Tot aici erau deschise și niște pârtii de schi, însă fără prea mulți schiori. Lumea se aduna la o pârtie de săniuș unde nu îți trebuia cine știe ce echipament și puteai să te dai și în sandale, dacă suportai cele 6 grade de afară. Aparent unii suportau.

Cam asta a fost și cu Austria. E clar că, dacă ai sta aici, nu prea ajungi să repeți trasee de alergare, de escaladă, de trekking, de ce vrei tu. Sunt sute și sute de variante. Aș vrea să mai revin să fac și fac la alergare câteva trasee în niște zone care mi-au plăcut cum arată la ochi.