La cățărat prin Dolomiți

Toată săptămâna cât am stat în Dolomiți am fost la cățărat în mai multe zone, în general cu trasee ușoare așa încât să facă și copiii rulaj ca să prindă mai multa încredere. Așadar, noi nu prea ne-am cățărat pe cine știe ce, că nu am avut timp. Eu unul aveam niște trasee pe care voiam să le încerc în Citta dei Sassi, la sectorul 9, dar le-am găsit, ca niciodată, ude.

Citta dei Sassi (orașul pietrelor)

Luni, in ziua când am ajuns în Dolomiți, am apucat să mergem pentru o oră și jumătate la cățărat în Citta dei Sassi, in sectorul 3. Aici sunt trasee de gradul 4, față căzută, scurte și numai bune de încercat cap de coardă pentru copii, având în vedere că își doreau asta. Întâi le-am pus 2 manșe pe cele 2 trasee, ca să le încerce așa. Pentru că s-au cățărat fără probleme pe ele, i-am lăsat să meargă și cap de coardă. Alex mai fusese cap, pentru Alisa era prima oară și, cum era de așteptat, s-a tot fâstâcit să asigure buclele.

A doua zi, marți, după ce am fost pe via ferrata Col Rodella, am apucat să ajungem puțin și la cățărat, tot în Citta dei Sassi, in sectorul 9. Aici sunt doar 2 trasee ușoare: Per Mario (4c) și L’ho giavisto (5c). Gradele astea mici sunt înșelătoare în Citta dei Sassi așa că L’ho giavisto mi-a ieșit la abia a doua încercare și as zice că e un 6a cinstit. Ioana nu a avut pledoaria sa-l încerce cap. Alex a reușit să se cațăre manșă pe ambele, iar Alisa doar pe Per Mario. Mă mir că a reușit să-l lege, chiar manșă fiind, pentru că care are niște mișcări întinse spre top, la depășirea micii surplombe.

Pentru că ne mai rămăsese puțin timp, ne-am dus și în sectorul 3, unde se află tot trasee ușoare, de gradul 4. Copiii s-au dat pe Rosa și Margherita: întâi manșă și apoi cap. Alex s-a dus pe ambele cap, Alisa doar pe Rosa. Margherita are niște mișcări întinse la început, chiar dacă prizele sunt răngi.

Predazo, Sottosassa

A treia zi, miercuri, chiar dacă a plouat tot am reușit să ne cățăram puțin. De data asta mult mai departe de bază, în Predazo, la faleza Sottosassa (granit). Venind după o zi ploioasă, stânca era umedă și, pe alocuri, udă. Am ales cele mai uscate trasee: King (5a) și Maciao (6a+/6b). Copiii s-au dat doar manșă aici, în special pe King. Alisa a reușit să găsească în cele din urma un plan, chiar dacă a căzut înainte de top. Alex nu prea și-a găsit secvența, la top.

Pe Maciao Alisa nici nu a reușit să treacă de bucla 2, iar Alex a ajuns până aproape de top. Eu era să leg traseul doar că mi-a alunecat mâna dreaptă dintr-o priză și aia a fost. Tot am sperat că aveam să revenim până plecăm, ca să-l leg, dar nu am mai apucat.

Pian Schiavaneis, sector Bambini

Pian Schiavaneis este o zonă foarte dezvoltată în ce privește cățăratul, aici fiind trasee până la 8c+. Noi am mers sâmbătă, în ziua 6, la sectorul Bambini, unde am găsit uscate doar 2 trasee: Sei una rosa (5c) si Tulipano (6a). Gradele sunt ușoare, dar stânca greu de citit, așa că prima tură a fost de marcare a unor prize total ne-evidente. Alex a reușit să se dea pe ambele, manșă. Alisa parcă a putut doar pe Sei una rosa.

Penia, sectorul Placca

După Bambini, am coborât spre Canazei și am continuat până în următorul sat, Penia. Aici se află o faleză de cățărat pe rocă vulcanică, chiar la marginea drumului, într-o zonă foarte frumoasă. Pentru că deja era soare, am apucat să ne dăm doar pe un traseu, Fiesta (6a). Atât eu, cât și Ioana, am reușit să-l legam cap. Este un traseu de diedru, de tehnică, și mai puțin, spre deloc, de forță. Și copiii au reușit să-l lege manșă.

Ioana a mai încercat niște mișcări pe un traseu vecin, Cris (6c), dar nu a înțeles ce să facă după prima buclă. Cum a venit soarele pe noi, ne-am cărat de acolo.

Următoarea oprire a fost, aproape de casă în Citta de Sassi, în sectorul 7. Aici am apucat doar să ne dăm pe Luna Piena (5b), însă fără să-l legam niciunul din noi. Gradele sunt înșelătoare, am zis. Am mai fi putut sta să încercam și alte trasee, dar se făcuse așa de frig, încât copiii și Ioana n-au mai rezistat și au sistat operațiunile.

Cam asta a fost și cu cățăratul. Copiilor le-a plăcut varietatea de trasee și stâncă și fiecare din ei a rămas cu niște teme pentru anul următor. Cel mai important este că s-au simțit bine și că vor să mai revină 🙂 .