Escaladă de august prin Dolomiți

Înainte și după scurta incursiune în Chamonix, am tot fost la cățărat în diverse zone cunoscute, plus o zonă nouă pentru noi, la refugiul Toni Demetz. Ne-au ieșit câteva trasee, dar am și rămas cu teme pentru altă dată, așa cum se întâmplă mereu 🙂 .

Citta dei Sassi

Facem ce facem și ajungem aproape de fiecare dată în Citta dei Sassi. Chiar dacă aici sunt trasee aparent simple ca grad, dar greu de făcut, ne place pentru că stâncile au multe orientări și te poți mișca foarte ușor între faleze în funcție de temperatură și preferințe.

Tot intrând în vorbă cu diverși oameni de diverse naționalități pe care i-am întâlnit aici, părerea unanimă este că traseele sunt sub cotate. Fiind trasee foarte vechi (re-echipate de-a lungul timpului) au avut niște grade inițiale mici care pare-se că nu au mai fost actualizate. Am tot auzit și de la italieni și de la austrieci că inițial italienii cotau foarte „jos” traseele și că acest lucru se observă mai ales in zonele vechi deschise. Cum în Citta dei Sassi se cațără localnicii de prin 1900, ei bine, poate fi o explicație.

În prima zi când am ajuns aici, am făcut un 5c+/6a de încălzire, traseul Eppes tiar die weiber din sector 1, care nu a fost deloc de încălzire. Este un traseu cu prize bune, surplombă, cu niște mișcări întinse, de tensiune, spre final. Mi-a ieșit din încercarea 3.

În altă zi, pe 18 august, am mai reușit să fac din a treia încercare un 6b, traseul La Rambla din sectorul 9, ceea ce este impresionant pentru mine. E primul 6b din Citta dei Sassi ! :). Traseul are un pas la început, pana depășești tavanul, cu niște mișcări în forță pe riglete. Alt pas este spre final, puțin pe surplombă, unde trebuie să găsești secvența pentru asigurat topul.

Apoi am vrut să văd și cum arată, cum se simt niște 7a. Așa că am intrat pe traseele Mercedes (7a) din sector 9 si Gaetano (7a+) din sector 2. Mercedes este caracterizat de pocket-uri tăioase de maxim 2 degete, destul de puțin adânci. Footwork-ul este esențial aici, traseul fiind pe surplombă. Mi se pare mult mai agresiv la degete decât orice ce alt traseu încercat de mine. Prizele sunt clare, cu câteva încercări e posibil să iasă un plan și în alte încercări/zile și traseul, dar cu tape pe degete neapărat.

Ioana s-a dat pe traseul Love (6a), tot din sector 9, pe care eu nu am mai apucat pentru că a venit soarele pe el.

Gaetano (7a+) este cu riglete și pocket-uri și nu am reușit să „formulez” un plan pentru pasul traseului care constă în a da o palmă de dreapta pe o scursă aflată foarte sus de poziția de start. Pe asta îl văd să iasă mai greu ca Mercedes.

Sottosassa, Predazzo

Aici am ajuns 2 zile, dar mereu am stat puțin. Faleza fiind pe E, abia după ora 16 – 17 devine cățărabilă, iar asta înseamnă că ai o fereastră mică de timp la dispoziție. În prima zi am reușit să fac, într-un final, traseul Ma Ciao (6a+/6b), un traseu foarte tehnic și de poziționare. Prizele de mâini sunt în general riglete foarte, foarte discrete, iar la picioare mergi la aderență și în prizele de mâini.

A doua zi când am ajuns am intrat pe traseul Stort (6a+), însă nu am reușit să-l fac. Nu am găsit o soluție pentru pasul traseul, aflat la bucla 2, unde trebuie să depășești o fisură tăioasă aflată pe dreapta. A încercat și Ioana și între timp a venit ploaia, așa că am strâns repede și ne-am carat.

Parei, refugiul Toni Demetz

Zona aceasta este nouă pentru noi din perspectiva cățăratului că, de trecut, am tot trecut pe aici dinspre și înspre trasee de ferrata: Furcela de Saslonch și Oskar Schuster. Aflând-se la 2700m altitudine, cu dispunere E și V, cam găsești opțiuni pentru toată durata zilei, chiar și pentru zilele foarte călduroase de vară.

Pe peretele vestic (stânga cum stai cu fața la refugiu) se află o zonă de escaladă sportivă nou amenajată. Nu știu exact în ce an, că nu am găsit info, dar după cum arată spiturile pare a fi ceva de câțiva ani: 3-5, pe acolo. Topo-ul zonei l-am luat chiar de pe site-ul refugiului care este foarte bine documentat cu toate traseele din împrejurimi.

Aici am făcut 3 trasee: un 4a pe care am intrat din greșeală, traseul Edelweiss (6a+) și Megalodon (7a). Traseele sunt în general lungi, cca 25m, de față cu mici surplombe pe alocuri. Gradele aici sunt, in mod clar, mult diferite față de ce găsești în Citta dei Sassi și mai apropiate de ce știm noi.

Megalodon mi-a ieșit din a doua încercare după ce am curățat traseul de praf și mici pietre instabile în prize critice. Ultima treime a traseului este si cea cu pasul, unde sunt câteva mișcări întinse, peste mână, în riglete cam tăioase. Traseul este cam friabil in general și nu știu dacă l-aș mai repeta. A intrat și Ioana cap pe el, dar nu i-a ieșit secvența în pas, cu toate că mișcările individuale le putea face.

Cam asta a fost și cu sesiunile de cățărat. În zona refugiului Toni Demetz vom mai reveni, că mai sunt câteva trasee de încercat plus o serie de trasee ușoare pentru copii, unde ar putea să se mai dea cap de coardă. De altfel, în zilele ce au urmat am făcut și un traseu multi-pitch aici, Amerigo (IV+/V), care mi-a plăcut foarte mult.