Urcarea spre vârf

Via Ferrata Piz da Lech cu copiii

Pe acest traseu mai fusesem în 2019 și am rămas cu ideea că ne-a plăcut mult pe el, chiar dacă este unul mai scurt. Tocmai pentru că este mai scurt și datorită accesului de rapid l-am considerat ca fiind următoarea destinație de mers cu copiii.

Accesul

Ca și data trecută am luat gondola și telescaunul ca să ajungem la refugiul Kostner, însă acum, fiind 4, am dat 118 EUR pe bilete tur-retur. E clar că a fost cea mai scumpă via ferrata de până acum 🙂 . De la telescaun la baza traseului am mai făcut 17 minute. Partea bună era că mai aveam doar o echipă în față, iar după noi nu părea a veni nimeni. O adevărată îmbunătățire față de Tridentina, unde ne călcam pe capete.

Selfie de telescaun, la urcare
Selfie de telescaun, la urcare

Traseul

Chiar dacă Piz da Lech și Tridentina au același grad (3B), în mod Piz da Lech e mai greuț ca mișcări. Acest lucru se observă chiar din prima secțiune de cablu, unde trebuie urcat un mic horn vertical. Mai urmează apoi câteva pasaje drăguțe, ba o traversare, ba un horn, de toate. Traseul este unul frumos.

Pe segmentele de început
Pe segmentele de început
La baza scărilor metalice
La baza scărilor metalice

Am ajuns și la cele 2 scări de metal care sunt perfect verticale și aeriene. La ieșirea de pe a doua scară este o mică mișcare mai delicată și Alisa, fiind mai mică de înălțime, s-a trudit puțin acolo până a găsit soluția.

Un mic horn drăguț
Un mic horn drăguț

După aceste scări urmează o zonă ușoară și în scurt timp dispare și cablul. Până aici am făcut 1h:30 față de 50′ cât am făcut noi singuri, in 2019. De la acest punct și până pe vârful Piz da Lech (2916 m) ne-a mai luat încă 37′ ca să ajungem.

Spre finalul traseului
Spre finalul traseului

Retragerea

Pe vârf am făcut o mică pauză de mâncare și reajustare a echipamentului. Am mai scos o bluză, am mai pus o geacă și invers, pentru că vremea se tot schimba. Acesta a fost și cel mai înalt punct în care au ajuns copiii în viața lor, aproape 3000 m alt. totuși, și aveau puține probleme în a-și regla respirația în mers.

Urcarea spre vârf
Urcarea spre vârf

La vale am luat-o pe singura variantă posibilă și anume poteca 646. Pe ea am mers până la o răscruce unde noi am ținut dreapta, ca să ajungem spre refugiul Kostner și telescaun. Dacă țineam stânga-față, ajungeam direct la stația de gondolă Vallon.

O zona de scări, pe coborâre
O zona de scări, pe coborâre

Până la telescaun ne-a luat 1h:11 față de 1h cât am făcut noi, deci un timp foarte apropiat. Copiii s-au mișcat bine, atât pe urcare, cât și pe coborâre și le-a plăcut traseul. Zic ei că este via ferrata care le-a plăcut cel mai mult din acest concediu.

Tags:
Category:

Comments are closed here.