Via Ferrata Piz da Lech

După ziua anterioară când am stat 9 ore și ceva pe traseu, ne-am propus ca pentru ziua următoare să facem un traseu mai scurt cu acces și retragere rapide. Așa a apărut traseul Piz da Lech (3B).

Plecarea este din localitatea Corvara de unde am luat o gondolă, Vallon chairlift, și apoi un telescaun până la Rifugio Kostner (2500m). De la stația de telescaun noi am luat-o spre dreapta urmând indicatoarele de via ferrata. În 15 minute am ajuns la baza traseului.

Traseul

Aici am găsit deja ceva oameni care se pregăteau să intre pe traseu și încă vreo 2 care erau deja pe traseu, în prima secțiune. Cum am făcut cum n-am făcut, iar erau 10 oameni gata să intre sau abia intrați pe traseu (nu apar toți în poză). Deci aglomerație.

Se pornește pe o traversare stânga-sus pe un teren stabil și cu prize suficiente, după care am ajuns imediat pe o zona plată. De aici am continuat pe un horn foarte drăguț. A urmat apoi o succesiune de alte hornuri și un pasaj scurt și vertical care ne-a scos într-o creastă de unde protecția cu cablu se termină.

Am continuat câteva minute așa până când am ajuns la o succesiune de 2 scări metalice, verticale. Pasul traseului, ca să spun așa, este chiar ieșirea de pe a doua scară. E un pas spre dreapta în care am depășit o mică burtă care te împinge puțin spre spate. Din acest punct dificultatea traseului scade foarte mult și, cu toate că aveam cablu, am mers fără să asigurăm. În 50′ am terminat traseul, cumva foarte repede.

Dacă tot am ajuns aici, am continuat urcarea pe linia crestei spre vârful Piz da Lech (2916m). Pe stânga este o vedere impresionantă a adevăratelor canioane glaciare care s-au format pe aici având de jur-împrejur vârfuri de peste 2900m înălțime. Până pe vârf am făcu încă 30′ de la ieșirea din traseu. Vederea panoramică de aici este foarte frumoasă. Și de aici se vede Marmolada și, muntele Padon unde am avut traseul delle Trincee.

Retragerea

De aici am coborât pe poteca turistică nr. 646 care, după alte cca 60 de minute ne-a dus din nou la stația de cabină Vallon. De aici eu am decis să cobor la picior până în Corvara, iar Ioana a luat telescaunul și apoi gondola.

Această alergare la vale a intrat la fix și a fost una din cele mai frumoase alergări de anul acesta. Prima secțiune a fost destul de pietroasă și tehnică, apoi după stația intermediară de gondolă, a devenit mai degrabă potecă cu pământ. Pe măsură ce coboram scădea și gradul de înclinație a terenului, așa că puteam alerga și mai repede. A ieșit o alergare de 5.6km, 1000m D- pe care am făcut-o în 35 de minute. Ziua aceasta, deși scurtă pe via ferrata, a fost până la urmă super frumoasă și m-am bucurat mult că am putut să fac o alergare mică și intensă la vale într-un peisaj absolut superb.

Cifre:

• Grad: 3B
• Lungime cablu: 200m
• Approach: 15′
• Timp pe traseu: 50′
• Retragere: 60′

Notă: acest articol face parte dintr-o serie de articole numite O săptămână de via ferrata în Dolomiți. În articolul principal am linkat toate postările din această vacanță în Dolomiți.