Trekking și cățărare pe Hornul Coamei

Duminică, acum două săptămâni, am prins o fereastră de vreme bună și am avut de ales între două trasee pe care să mergem: fie pe Hornul Coamei (1B), fie pe Acele Morarului (2A). Eu mai fusesem pe ambele și vara și iarna, dar voiam să merg pentru Ioana că ambele sunt trasee frumoase. Cum prognoza arăta niște ploaie și fulgere de la ora 15:00, m-am gândit că e mai safe să mergem pe prima variantă: Hornul Coamei.

Pe la 8 fără ceva am plecat de la Căminul Alpin și în aproape două ore eram pe la refugiu. Pe acolo, destul de multă lume, însă nu am urcat la el. Ne-am continuat drumul spre Valea Gălbinele.

Pe Valea Gălbinele sunt 3 săritori mai notabile care, la coborâre, au și puncte de rapel. Pe prima am abordat-o direct, fără să ne asigurăm. Pe a doua am ocolit-o pe sistemul de brâne prin stânga. Pe a treia am abordat-o tot direct, fără să ne asigurăm. În peretele Gălbinele mai era o echipă, unde i-am recunoscut pe Laura B. și Andrei C.

Până la intrarea în Hornul Coamei am vreo 4h. Am intrat pe horn, chiar din Valea Gălbinele fără să mai ocolim prin partea superioară, pe brâne. Abia acum am reușit și eu să mă dumiresc unde este intrarea în Furci. Este destul de sus față de intrarea în Hornul Coamei, noi făcând până aici vreo 30 de minute de la intrarea în horn. Am făcut și o poză aici pentru orientare.

Față de data trecută când am fost pe aici cu Croco și Doina, acum tot traseul mi s-a părut mult mai frumos și mai ușor. Prima oară nu prea am avut niciunul chef de el și l-am făcut mai mult că nu aveam ce face. Plus că era mai ud ca acum.

Pe tot parcursul hornului am văzut acum puncte de rapel amenajate. Cred că se pot lega rapeluri și cu corzi de 30m sau, dacă nu e posibil, se poate descățăra cu atenție între puncte.

Pe traseu ne-am asigurat în două puncte pe unde era mai friabil, dar n-aș putea să zic care săritoare în mod specific. În general, stânca este destul de compactă, excepție făcând zona superioară a hornului, unde începe să se mai frământe.

Mi-a plăcut foarte mult și săritoarea cu fereastră pe care am abordat-o prin fereastră. Ieșirea este foarte frumoasă și ușoară dacă te poziționezi bine pe picioare. Pe tot hornul am făcut 1h:55 și până la urmă chiar mi-a plăcut mai mult decât m-am așteptat. M-am bucurat de cățărarea ușurică de pe el.

Că varianta de retragere am optat pentru Brâna Aeriană, ca să vadă și Ioana creastă Văii Albe. Ploaia a venit de data asta ca pe prognoză, în jur de ora 15:00, fix când eram pe creastă. Noroc că nu fulgera și încă ploua ușurel. Am profitat de retragerea asta pe Brâna Aeriană ca să „o pun” pe Ioana să mai exerseze rapeluri.

În vreo 55 minute, parcă, am ajuns și la intrarea în Brâna Aeriană. Ploaia se oprise între timp, cât să ne lase să ieșim din zona expusă de creastă. Pe hornurile unde puteam face rapel, am făcut, chiar dacă se putea și fără. A fost un exercițiu bun pentru Ioana care s-a descurcat bine 🙂 .

Ei bine ploaia însă a revenit cu forțe noi exact când eram la ultimul horn cu lanț, cel cu plăcuță comemorativă, unde făceam, la fel, rapel. Astfel corzile noastre s-au amestecat cu noroiul și au devenit foarte nealunecoase, iar pe de altă parte murdare ca naiba !

Ploaia a mers cu noi aproape până la bornă, pe poteca de întoarcere spre Căminul Alpin. Noroc de copacii foarte deși care mai opreau stropii.

Și uite așa am ajuns înapoi la mașină cam în 10h de la plecare reușind să ne încadrăm exact la fix în fereastra de vreme bună. Chiar mă gândeam ce au făcut toate echipele de prin pereți pe ploaia aia torențială, că nu e deloc o plăcere să te prindă așa ceva. În altă ordine de idei, traseul Acele Morarului rămâne pentru altă dată !