Primele trasee de escaladă gradul 7b

Weekend-ul acesta am reușit să fac, după foarte sau prea multe încercări, traseul Brujeria (7b) din sectorul Eldorado, Gura Dobrogei. Teoretic este al doilea traseu 7b, după Stil Mafiot, aflat în același loc. Diferența este că la Stil Mafiot m-am precipitat la final și am asigurat topul din lanț, ceea ce nu-l califică pentru o parcurgere „curată”. Nu e nici murdară, dar frumos este să asiguri topul cu o mână pe stâncă.

Brujeria

Traseul ăsta a fost cel mai muncit traseu de până acum, cu peste 30 de încercări. Am început să mă dau pe el în primăvară, de prin mai. Mi-a fost destul de greu să-mi formulez un plan pe care să-l și pot executa deterministic, fără să cad pe părțile grele. Ultima oară când m-am dat pe el în sesiunea de primăvară, părea că este imposibil și nu prea speram să-l leg anul ăsta.

Traseul are 2 pași: unul atletic, de boulder, chiar la început și al doilea, mai tehnic, la ieșirea în top. Primul pas este pe riglete, al doilea pe scurse, iar între cei 2 pași sunt vreo 7-8 mișcări pe spate pe prize bune de mâini, deci un meniu destul de complet. În toate încercările mele am plecat cu a treia buclă asigurată. E prea riscant să cazi dacă nu reușești să asiguri bucla 3, așa că nici nu am stat pe gânduri să fac asta.

Ca să-mi cresc șansele de „a-l trimite” m-am apucat de la final de mai de un program mai serios de placă, ajungând treptat la 110-130 minute pe săptămână. În program am mai încorporat, pe lângă atârnări, și exerciții de pinch.

Între timp a venit vara și n-am mai fost la cățărat în Dobrogea pentru că era foarte cald. Nici în toamnă nu am mai fost, tot din același motiv. Totul până weekend-ul care a trecut, când am ajuns din nou.

Sâmbătă era destul de umezeală în aer și toate traseele de la Eldorado se simțeau umede. Am intrat pe traseu și am schimbat aproape complet planul în a doua jumătate. Astfel am renunțat să asigur penultima buclă și am prelungit-o pe ultima, ca să o pot asigura din ultima laterală de dreapta. Și pasul de ajuns în această ultimă laterală l-am modificat ca să fie ceva mai controlat, chiar dacă e o mișcare mai întinsă.

Cu toate aceste ajustări, nu am reușit să leg traseul sâmbătă, după 5 încercări. Ultima încercare a fost pe ploaie și, cum era de așteptat, am căzut din zona de ieșire spre top. În toate aceste 5 încercări am trecut de fiecare dată, fără probleme, de pasul de început, ceea ce a fost un semn bun.

Pentru că se anunța ploaie până pe la ora 21, aveam speranțe scăzute pentru duminică. Cu toate astea am revenit și am constatat cu uimire că stânca era mult mai uscată ca sâmbătă, în ciuda ploii. Aerul era mai uscat și bătea vântul. Deci aveam condiții !

M-am pus pe treabă și în primele 2 încercări am căzut din pocket-ul de ieșire. Asta se întâmpla pentru că mă grăbeam și nu mă poziționam bine, ca să-l încarc în zona mai vie a lui, din stânga. Și cu asiguratul mă tot încurcam pe la buclele 4 și 5. După cele 7 încercări, în 2 zile, mă simțeam deja obosit muscular în special pe zona de umeri și spate. Cum nici cu moralul nu eram prea sus, mi-am zis că îi mai dau o singură încercare și, dacă nu iese, strângem și ne mutăm la altă faleză.

Am plecat resemnat și fără miză. Eram pe modul „fie ce-o fi!” . Cu toate astea sau, poate ca urmare a tuturor acestor lucruri, a treia încercare a fost și cea câștigătoare ! Totul a mers bine: asiguratul, poziționarea, respirația, flow-ul. Altfel nu aș fi reușit. Când am ajuns în top, nu știam dacă să plâng sau să râd de bucurie. A fost atât de așteptat momentul, încât nu-mi venea să cred se întâmplase, deși eram acolo, sus. Am stat cel puțin 2 minute ca să asimilez momentul. A fost frumos.

Stil Mafiot

Și traseul ăsta a fost muncit, evident, doar că nu la nivelul lui Brujeria. Dacă țin bine minte, mi-a ieșit din a treia, a patra zi, și din maxim 10 încercări. Asta se întâmpla în luna mai, înainte de a-i schimba Ioni primele 2 ancore mai spre dreapta.

Pe acest traseu am folosit planul lui Lucian care a presupus o ridicare mai în forță spre pocket-ul dintre buclele 3 și 4. Doar că, așa cum spuneam mai sus, am reușit să încurc planul chiar la top și am asigurat cu mâna în lanț. Traseul rămâne pe listă, mai ales că vreau să-l încerc cu intrarea nouă.