Mini vacanță cu copii la Baia de Fier

Pentru ultima săptămână de vacanță am reușit să ajungem pentru 4 zile în Baia de Fier, cu copiii. Planul era să facem niște trasee de via ferrata și să ne cățărăm pe unde găseam umbră.

Escaladă

Pentru că încercam să stăm cât mai mult pe la umbră, dimineața mergeam pe partea vestică a văii, iar în a doua parte a zilei ne mutam pe partea cealaltă, cu peștera.

Pe partea de vest am ajuns Țancul de Jos, Țancul Aniversare 63 și la PAS 5. La PAS 5 am reușit să fac traseul Lira 6c+ în ciuda soarelui care deja venise pe el și a temperaturii de aproape 30 de grade. Am fost un erou ! Copiii s-au dat pe 2 trasee de pe Țancul Aniversare 63, pentru că le-a plăcut cum arată stânca, și pe mai multe de la Țancul de Jos: Ida, Ursu, Fraga și Măceșul.

Pe partea de est, cu peștera, am fost La Ieșire și la extensia falezei La Povești, unde nu mai „oprisem” până acum. Aici ne-am întâlnit cu Daniel, pe care l-am cunoscut în iunie la sectorul PAS 5, care tocmai ce cobora de pe traseul Morocănosul (6c+). I-a făcut reclamă și mi-a sugerat să intru pe el, lucru ce l-am făcut. Traseul mi-a ieșit on sight, în mare parte pentru că aveam prizele esențiale marcate de ei.

Am mai încercat să fac și traseul Doc (6a+), dar m-am încurcat și nu l-am legat first go. Ioana a intrat și ea pe Doc reușind să-i facă mișcarea din pas.

Copiii s-au dat aici pe ceva trasee foarte ușoare (grad 4c), orientându-se mai mult după numele lor decât după grad, făcându-le on sight :)) .

Via ferrata

În 3 din cele 4 zile am intrat pe niște trasee de via ferrata: o dată pe Kuky (B), apoi pe Mecanicul (D) și, ultima oară, pe Săritoarea Ursului (C) cu retragere pe Creasta Peșterii (B).

Mecanicul (D)

Atat pe Kuky cât și pe Mecanicul mai fusesem cu ei, doar că atunci n-am urcat pe inelele din Mecanicul, ci le-am fentat prin hornul traseului Jnepeni (D). De data asta copiii au ținut-o în sus și-n jos că vor pe inele, așa că am mers pe inele. În mintea lor voiau să se ducă neasigurați, adică doar folosind kit-ul de via ferrata, însă le-am zis că nu se poate așa ceva și că ori îi asigur cu coarda de sus, ori nu se mai bagă. La final, după ce si-au cam dat duhul pe inele, au înțeles și ei că n-ar fi putut sa meargă neasigurați prin simplul fapt că le-ar fi fost mult mai mare consumul energie ca să mute asigurările pe cablu.

Săritoarea Ursului (C)

Traseul se accesează urmând poteca de acces ce pornește de la la intrarea în peștera Muierilor. Se depășesc traseele Marea Crăpătură, Spirala Mică și urmează Săritoarea Ursului.

Acesta este un traseu banal mai puțin 2 segmente ce dau dificultatea lui. În rest este un traseu foarte prăfos, friabil și cu mult pietriș ce curgea la vale la cea mai ușoară atingere. În mod clar nu o să-l repetăm. Finalul traseului este tot în zona de hamace, locul unde își au „sfârșitului” o mare parte din traseele care pleacă din zona de intrare în peșteră.

De aici, ca să nu coborâm pe potecă, am mers pe via ferrata Creasta Peșterii (B), un traseu foarte frumos și aerian, chiar dacă este simpluț.

De final

A fost cald, dar ne-am mișcat. Am transpirat mult, dar ne-am hidratat. Eu zic că a meritat !