Excursie prin Cirali și Olympos, în Turcia

La sfârșitul lunii septembrie, Turcia a cam fost singura opțiune în care puteai să pleci din România, fără să fie nevoie să stai în carantină sau să ai un test negativ de COVID. Pe lângă Turcia, mai puteai merge și în/prin Bulgaria ceea ce ne-a permis să putem merge cu mașina într-un road trip cu destinația zona Cirali/Olympos care se află cam la 80km spre S față de Antalya.

Cu toate că scopul acestei excursii a fost să ne și cățărăm, nu putem spune că am avut cine știe ce mari reușite, ba din contră. Așa că nu sunt multe de zis aici. Doar că în această zonă sunt câteva sute de trasee de escaladă sportivă pe calcar. Falezele se află în condiții bune și sunt foarte aproape de diverse pensiuni și hoteluri. Accesele spre diversele sectoare, cât și topo-urile le-am luat de pe TheCrag.com. Informațiile sunt aproape suficiente însă lipsa indicatoarelor sau a numelor traseelor de la baza stâncii, fac tot procesul de descoperire a rutelor puțin mai greoi.

Interesante sunt cazările prin aceste două localități. Majoritatea au un aspect hippy, iar bungalow-urile și terasele au aproape negreșit găini pe post de animale de companie. Cu excepția teraselor mai mainstream, din oraș, unde e foiala mai mare, restul sunt accesorizate cu găini și cocoși care umblă liberi printre mese. La una din terase, găinile erau destul de șmechere urcându-se pe masă și, dacă nu erai pe fază, îți luau din farfurie. Am văzut. Nu la noi, că am fost vigilenți, dar alții nu.

Turcia, din păcate, se îndreaptă cu pași repezi spre o îngrădire și o limitare a „internetului”. Deja sunt platforme care nu funcționează în Turcia, ca de ex. Booking.com. Am aflat pe pielea noastră când am vrut să rezervăm în Turcia ceva pe Booking. Din altă țară poți rezerva pentru Turcia de pe Booking, dar în Turcia nu. Rețele sociale au început să fie supuse unei politici guvernamentale de moderație mai agresivă, începând cu luna octombrie.

Pe partea de educație și limbi străine, se pare că engleza nu este în lista de materii studiate la școală. Am întâlnit foarte mulți turci care lucrau în turism (pensiuni, terase, restaurante etc) în zone turistice și care nu știau nici măcar un cuvânt în engleză și aici mă refer la chestii de genul yes, no, phone etc. Pe de altă parte, aproape negreșit când intrăm într-un magazin sau terasă eram salutați în limba rusă. Asta pentru că majoritatea turiștilor par a fi din zona Putin și mai puțin din Europa.

Față de data trecută când am fost, motorina s-a ieftinit foarte mult. Pe de o parte, lira turcească s-a devalorizat în raport cu leul (de fapt cu orice monedă, cred), iar pe de altă parte și cererea de combustibil a scăzut din cauza pandemiei și atunci probabil că și prețul a mai coborât. Un litru de motorină era cam 2.4 lei față de 4.7 cât era la noi în țară.

Faptul că o liră este acum 0.5 lei face ca tot ceea ce cumperi să pară al naibii de ieftin. Nu doar că pare, dar chiar și este ieftin. O masă pentru două persoane cu 2 feluri principale, niște aperitive, desert și niște beri ajunge cam la 80-90 de lire, adică sub 50 de lei !

Am prins și vreme nedorit de caldă: în primele 2 zile am stat la 40 de grade, iar apoi temperatura a mai scăzut spre 30. Noroc că seară se răcorea chiar bine și te făcea să uiți de văpaia din timpul zilei.

Față de data trecută, acum m-a cam mirat mizeria de pe marginea străzilor și din zonele virane în localități. Am și văzut oameni care trăgeau pe dreapta și începeau să arunce din mașină ce nu le mai trebuia, în special pet-uri și hârtii. Și pe autostrăzi am avut șansa se ne ocolească două cutii goale de RedBull care au venit spre noi in timp ce aveam vitează mare.

Dacă tot am ajuns la autostrăzi, nu pot să nu remarc ca și data trecută calitatea drumurilor din Turcia. Este o experiență în sine și merită mers cu mașina în Turcia doar și pentru a conduce. Părerea mea. Și a Ioanei. Ceea ce noi numim autostradă în România poate fi echivalat cu drumurile naționale in Turcia, iar ceea ce numesc ei autostradă, noi nu avem. Și cel mai probabil că nu vom avea vreodată: 3 benzi pe sens, asfalt bun, tuneluri și poduri impresionante. În fine, nu există termeni de comparație.

Cam asta a fost experiența noastră în Turcia de data asta. Este o țară frumoasă cu oameni prietenoși care se îndreptă spre vremuri neclare din punct de vedere a restricțiilor de liberă exprimare. Păcat.