Antalya in plan (foarte) indepartat

Antalya

In acest articol o sa astern cateva impresii despre Antalya si Turcia, in general. Recunosc faptul ca am plecat cu o oarecare idee preconceputa in defavoarea Turciei si de aceea poate impresia a fost foarte buna in general.

Drumurile (inainte de toate)

Din Romania in Turcia am plecat cu masina. Chiar de la trecerea granitei in Turcia s-a observat o mare difrenta: partea de granita in sine era curata si moderna (arata a anii 2000) in contrast cu cea a Bulgariei care era murdara si invechita (anii ’80 sa zicem). Chiar de la granita porneste o autostrada foarte buna, bine marcata si curata. De fapt prin Turcia am mers doar pe autostrazi. O parte din ele sunt cu taxa insa si accesul se face la liber insa trebuie sa ai un abtibild lipit pe geam ce este scanat automat de cititoarele de pe autostrada. Acesta se cumpara si se „incarca” de la posta (PTT-uri).

Benzina e scumpa in Turcia. 5 lire pe litru la cea de 95, adica echivalentul a 8 lei. O lira = cam 1.5 – 1.6 lei si un 1 EUR = 2.9 – 3 lire.

Via Istanbul

Drumul spre Antalya trece si prin Istanbul, pe o autostrada evident. Aceasta se mareste prin zona orasului si ajunge si la 4-5 benzi pe sens uneori. La dus am ajuns cam pe la ora 19 acolo, o ora total nepotrivita aparent. Am stat in blocaje destul de mult fapt ce a facut ca traversarea orasului sa ne ia 2 ore in loc de una. Istanbulul e mare. Dar mare nene. Avand o populatie de aproape 14 milioane de locuitori (!) are si o suprafata pe masura si parca nu se mai termina tot mergand prin el :).

Antalya

Orasul este ma micut fata de Istanbul, cu o populatie de cca 1 milion de oameni. Intrucat am venit aproape in fiecare seara sa mancam aici, am apucat sa-l vedem mai mult desi a fost doar noaptea din pacate.

Orasul poate fi considerat modern dupa orice standard vestic ca sa zic asa: strazi curate, animat dar nu aglomerat, parcuri dragute, blocuri cu aspect foarte decent mai ales in zona de mare, mall-uri mari (ce nu puteau lipsi, evident), magazine, etc. Exceptie de la „standardul” occidental faceau micii comercianti ambulanti de pe strada care vindeau boabe de porumb fiert si sucuri naturale dar si magazinele de „turcisme” care expuneau agresiv in strada papuci de plastic si haine tipatoare 🙂

Prin oras am vizitat zona veche (draguta si curata) si am coborat  pana spre portul turistic pe unde am vazut tot felul de vase echipate cu pirati si alte personaje de poveste sau desene animate.

Am mai trecut o fuga si pe la o cascada de cca 40m inaltime aflata in parcul Duden. Era formata de la rau ce traversa Antalya si care se varsa direct in mare.

Mancarea

Aproape in fiecare seara, cu o singura exceptie, am mancat la un restaurant numit 01Güneyliler. Acesta este recomandat si prin ghidurile de catarare de Antalya. Cu toate ca are un aspect mai putin modern, aratand mai degraba cu un restaurant de la sfarsitul anilor ’90, secretul consta in mancarea buna, ieftina si servita rapid :). Cred ca este singurul restaurant la care am fost pana acum vreodata in care se dau din partea casei cam 3-4 feluri la aperitiv si ceaiuri „la liber” dupa masa.

Chelnerii, desi nu prea intelegeau engleza sau romana, erau foarte amabili si se miscau ireal de rapid (la propriu). La fel si bucatarii. Astfel, desi erau peste 100 de persoane in restaurant, nu stateai mai mult de 10 minute sa mananci felul principal de mancare.

Aici mi-au placut in special dulciurile: kunefe dondurmali (fidea cu branza la mijloc, miere de albine si fistic pe deasupra) si kabak tatlisi (dovleac la cuptor, cu un fel de sos de halva si nuca deasupra).

Pana la urma

Parerea meste ca Turcia, hai sa zic Antalya mai degraba caci aici am fost, merita vizitata. Eu imi facusem o idee ca oarecum doar in statiuni si resort-uri este frumos insa nu e doar acolo. E interesant de mers si prin centrul vechi (al Antalyei zic), prin port si bazare si nu in ultimul rand de mancat multe dulciuri 🙂

Mai jos am postat si cateva poze facute pe timp de noapte din singura zi cand am luat aparatul cu mine 🙂

Tags:
Category: