Escaladă și trekking în Sinaia

Weekend-ul acesta am fost în Sinaia. Nu ne doream neapărat aici, dar este unul din cele mai ușor de ajuns locuri cu trenul. Odată la câțiva ani, prin diverse înconjurări, ajungem să mai mergem cu trenul. De data asta experiența a fost chiar bună.

Vineri, escaladă

Pentru că vineri am ajuns pe la 16:00 în Sinaia, am avut timp să ne cazăm și să plecăm într-o nouă rundă de inspecție și căutare a falezelor din Sinaia. Am trecut pe rând pe la Inox, Scouts, Ciuli și ne-am oprit la Stâna Regală. La Inox am încercat Legea lui Newton (6b), însă m-am dat jos de la a doua buclă. E genul de traseu care nu-mi place: prăfos, cu praguri și, acum, plin de pânze de painjen.

Ne-am dus apoi spre Scouts, unde mai făcusem un traseu anul trecut, însă acum toata stânca era udă. Ciuli a devenit impracticabil din cauza vegetației și a mușchiului. Așa că am ajuns la Stâna Regală unde am făcut trasele Mini (5c) și Ini (5c). Ambele cu ceva noroi prin prize și cu stânca foarte rece. Am cam tremurat in rolul de filator, dar măcar am reușit să ne mișcam puțin și să ne cățărăm pe ziua de vineri.

Sâmbătă, trekking

Pentru că nu am mai fost de ceva luni de zile pe munte, chiar îmi doream să dăm puțin din picioare la deal. Așa că am optat pentru traseul: Sinaia – Stâna Regală – Piciorul Pietrei Arse – Cota 2000 – Cota 1400 – Sinaia. Ni s-a alăturat și Raluca, o colegă de muncă de a Ioanei. Am avut o vreme perfectă și nu am întâlnit stâne cu câinii aferenți. A fost o plimbare frumoasă de 18km, 1200m D+ pe care am făcut-o in 7h.

Duminică, escaladă

Ziua de duminică a început cu ploaie încă de dimineață, fapt ce ne-a scăzut mult așteptările sportive pentru această zi. Cum totul era ud și ploua încetișor, ne-am hotărât să mergem fără rucsaci, în recunoaștere, spre faleza Sf. Ana. Și uite așa, după 1h de încercări, am ajuns până la urmă la această faleză. Inițial a am ajuns pe lângă pârâul aflat în stânga sectorului Carieră, pe ceea ce pare a fi o cale mult mai puțin umblată. Calea oficială, cum aveam să descoperim, este pe un drum forestier care ajunge până la sectorul Troiță.

Acces faleză Sf. Ana

Cum se pleacă din Sinaia pe drumul de Cota 1400, se face dreapta la un moment dat pe drumul forestier ce duce spre Poiana Stânii Regale. Intersecția este amplă și vizibilă. Se continua apoi câteva sute de metri pe acest drum până se ajunge la o altă intersecție, pe stânga, cu un alt forestier ce duce spre Sf. Ana. Acest forestier are o barieră la intrare pentru a preveni accesul auto, dar pe jos nu e problemă. După alte câteva sute de metri pe acest drum se ajunge la faleză. Poză de mai jos ar trebui să clarifice accesul.

Pe aici n-am reușit să identificam toate sectoarele care apar listate pe climbromania.com. În sectoarele pe care le-am identificat, traseele de la fața locului nu prea corespund cu ce am găsit pe site. Traseele nu prea au nume la baza stâncii, iar unele par la stadiul de proiect sau neparcurse de ani.

Noi ne-am cățărat pe cele mai clare trasee din sectorul Carieră, de la dreapta la stânga: Roșu (5b), Galben (5a+) și Albastru (5a). Nu ne-a plăcut niciunul. Este genul de perete cu față căzută cu praguri ușor surplombate de depășit. Stânca este prea friabilă pentru gustul meu, iar traseul Galben, dacă nu mă înșel, are chiar prize săpate ! Pe lângă faptul că multe de pragurile de care ziceam au pietriș pe ele, am găsit și multe prize pline de apă de la ploile din zilele anterioare. Foarte schimbătoare a fost și vremea în tot acest timp: ba picura, ba ieșea soarele, ba se întâmplau ambele odată. Una peste altă, am reușit să ne dăm „printre picături”.

Apoi ne-am lansat într-o căutare a falezei Brâna, însă fără succes. Chiar nu-mi dau seama pe unde se află. Am văzut însă peste tot pe unde mă uităm, urme a unui traseu de via ferrata. Sau cel puțin așa cred. Am văzut piroane multe, ca și cum ar fi fost sau urmau să fie puse niște trepte sau cabluri. Tot prin zona carieră am văzut și niște cabluri întinse între câteva turnuri, de parcă ar fi fost o tiroliană.

După mai bine o oră de căutări, am renunțat, ne-am făcut bagajele și am plecat spre gară. Zona Sinaia, cu toate că are un mare potențial sportiv, nu prea reușește să se mențină pe hartă, cel puțin pentru escaladă. Astfel, multe sectoare de escaladă au fost abandonate și zona nu mai atrage cățărători. Probabil că multă lume din București preferă Bulgaria unde, cu toate că treci și o vamă, se ajunge mai repede ca pe Valea Prahovei. Nu știu.