Concediu în Dolomiți cu copiii

Anul acesta am reușit să ajungem din nou in Dolomiți, în Italia. Tot în iulie, ca până acum. De data asta am venit și cu copiii pentru a-i expune la un munte frumos, cu speranța de a le mai schimba puțin pornirea de a merge în vacanțe, de fiecare dată, la mare. Din start, ne-am gândit să facem un efort și să ne cazăm la refugiul Salei, care se află în pasul Sella. Astfel puteam accesa foarte ușor zonele de escaladă din Citta dei Sassi și Col Rodela, unde se află și via ferrata.

Transportul

Ca și anul trecut, am ales să mergem cu mașina, chiar dacă asta presupune 4 zile pe drum și 2 nopți de cazare pentru dus-întors. Transportul cu avionul post-covid a devenit o experiență dezamăgitoare și, mai presus de tot, impredictibilă. Nu știi exact la ce oră decolezi sau dacă mai decolezi. Le-am pățit pe toate și pur și simplu am ales fără să stăm pe gânduri varianta mașină.

Un alt motiv pentru decizia noastră a fost și costul foarte mare pentru închiriat mașini în Italia, care aproape s-a dublat față de pre-pandemie. In 2019 dădeam cam 23 EUR/zi/SUV compact (Audi Q2, Jeep Renegade), iar în 2021 am dat 63 EUR/zi pe clasa mini (Fiat Panda, Lancia Ypsilon), în care abia am încăput 2 persoane. Anul asta am fi dat cam 60 EUR/zi pe clasa Stationwagon (Skoda Octavia, Fiat Tipo), deci oarecum mai bine ca în trecut, dar tot mult.

Atât la dus, cât și la întors, ne-am cazat în Ungaria. La dus, ne-am cazat mai spre V, mai aproape de granița cu Slovenia, la întors mai spre E, aproape de granița cu România. Cum e cu copiii în mașină timp de 8-10 ore pe zi ? Ei bine, aici este adevăratul test de concentrare, adevărata probă de răbdare si înțelegere și examenul suprem al oricărui curs parenting. În 8-10 ore de stat în mașină ajungi să faci aproape tot ce se spune că trebuie evitat în teoria de parenting, asta ca să fiu cât mai diplomat 🙂 .

În Dolomiți

Pentru că am ajuns destul de târziu, în prima zi am fost doar puțin la escaladă în Citta dei Sassi, care se află în pasul Sella. A fost suficient cât să ne dezmorțim și să ne acomodăm cu „aerul de munte”.

A doua zi, marți, am mers pe via ferrata Col Rodella și, din nou la cățărat, în Citta dei Sassi.

A treia zi, miercuri, a plouat. Drept urmare am vizitat puțin magazinul de fabrică La Sportiva și, mai spre după amiază, am reușit să ne și cățăram puțin în Sottosassa (Predazzo), chiar dacă stânca era puțin udă.

A patra zi, joi, iar a fost cam ploioasă. Chiar și așa, am reușit ca dimineață să facem o plimbare spre intrarea în traseul de via ferrata Mesules. În zilele ploioase se formează in stânga lui o mini cascadă, ceea ce s-a întâmplat și acum. Tocmai cu această cascadă i-am momit pe copii să mergem până acolo, că altfel nu știu dacă ar fi vrut.

După amiază am fost în sala de escaladă ADEL din Campitello di Fassa. Este o sală de calibru internațional în care se desfășoară competiții de lead climbing. Are atât zona indoor, cât și outdoor, unde se află panoul de competiții. Cum era de așteptat, sala este la un alt nivel față de România în ce privește zona de cățărat, vestiare, curățenie, facilitați etc. Cu toate astea, am plătit mai puțin decât în București: 4 persoane (2 adulți și 2 copii) a costat 40 EUR vs. 48 EUR cât ai da la Carpatic, de ex. Aceeași surpriză, a costului, am avut-o și în octombrie 2022 în Lyon.

Ziua 5, vineri, am fost pe via ferrata Delle Trincee, un traseu foarte frumos, dar puțin cam solicitant pentru copii. Au fost terminați de oboseală după traseul ăsta.

Ziua 5, sâmbătă, escaladă prin diverse locuri: Pian Schiavaneis (sector Bambini), Penia (sector Placca) și Citta dei Sassi (sector 7).

Ziua 6, duminică, am fost pe via ferrata Furcela de Saslonch care a fost de asemenea și ultima ferrata din concediu pentru că luni aveam să plecăm. Și traseul ăsta i-a obosit pe copii, cu toate că a fost mai scurt decât Delle Trincee.

După ce ne-am întors la cazare, eu am mai făcut o scurtă alergare de la ref. Salei (2225m) la ref. Toni Demetz (2685m), de cca 6km cu 500m D +/- care mi-a ieșit într-o 1h:03 minute. Doamne, ce bine a intrat!

Cele 7 zile de concediu au trecut, cum era de așteptat, foarte, foarte repede. Ce mă bucur este că și copiilor le-a plăcut și ne-au zis că și anul următor tot aici să venim. Ba chiar au insistat cu asta 🙂