Weekend prin Zarnesti, Magura si Pestera

Vremea instabila de pe prognoza a lasat loc de putine optiuni pentru weekend. Desi voiam ca sambata sa mergem prin Bucegi, am amanat planul  si bine am facut intrucat cum aveam sa constatam la fata locului, nici „in realitate” nu arata fantastic. Plafonul de nori eram ca de pe la 1700m si pe langa asta era si destul de cald in Busteni. Cam 18 grade la ora 10:00. Deci am zis pass.

Am continuat (unde in alta parte decat) spre Zarnesti unde aveam sa ne intalnim si cu Andrei si Andra care erau deja acolo. Noi, ca niste prevazatori, ne-am luat si bicicletele sperand ca intr-o zi sa alergam (sambata) si duminica sa pedalam daca vremea avea sa permita. Dar n-a permis. Cata nedreptate!

Sambata la alergare

Odata ajunsi pe acolo, am plecat la o alergare cu Eliza si Andra pe meleagurile de deal ale Pietrei Craiului. Planul era sa facem undeva la 30km daca nu se strica vremea. Primul segment de traseu era din Zarnesti, prin Prapastii pana La Table iar de acolo sa ne intorceam in satul Magura pe traseul de MPC.

La plecare erau cativa nori pe cer dar mai mult soare si mai picura din cand in cand. Acest lucru insa nu i-a speriat pe amatorii de gratare si voie buna care au impanzit toate spatiile verzi de la Gura Raului pana la fantana lui Botorog. Fumul de mancare traditionala (adica de mici) impanzea ispititor aerul si narile noastre dar noi nu ne-am lasat induplecati de arome si am continuat. Pe masura ce inaintam fumul disparea dar lume tot era. Cred ca nu am vazut in viata mea atatea grupuri de oameni la plimbare prin Prapastiile Zarnestiului. Zic eu ca ne-am intalnit per total cu peste o suta de oameni pe acolo.

Incet, incet si facand multe poze am ajuns si La Table cam in 1h:50. De acolo am mers spre Magura pe varianta de MPC facand inca 1h. Pana aici stransesem cam 17km si cum eu voiam sa mai merg si fetele nu, ne-am despartit 😀 . Ele au plecat spre Zarnesti eu spre Pestera si Moeciu sperand sa ma incadrez in 30 si ceva de km ca nu prea aveam mancare la mine.

Prin Moeciu aveam aproape 28km alergati si mi-am dat seama de 2 lucruri: odata ca o sa-mi depasesc planul de alergare si pe de alta parte ca nu o sa-mi ajunga gelurile, care se va traduce in crampe musculare si in lipsa de energie. Deja eram spre sfarsit si cu apa si tot ma uitam din curte in curte poate vad pe cineva afara sa-mi dea o apa. Dar nimeni. Toti se ascunsesera! Si asa am tinut-o pana sus in Magura, unde am intrat pana la urma intr-o curte peste 2 doamne si le-am rugat sa-mi dea niste apa. In timp ce una din ele imi aducea apa, cealalata imi zicea cu compasiune: „dar ce te chinui tu asa sa alergi, mai mama ?” 🙂 .  Atunci aveam cam 35km parcursi.

De la acest punct nu mai aveam deja niciun gel desi era tocmai momentul in care trebuia sa am asa ceva. Drept urmare am inceput sa simt o greutate din ce in ce mai mare in picioare acompaniate de o lipsa si mai mare de energie. Am scazut ritmul si incet, incet si apoi si mai incet (pana la pace de 7:30) am ajuns in Zarnesti, la finish. Pana la urma am facut 41.2km cu 1400m diferenta de nivel in 5h:46. Ca alimente am avut un baton de carbo de la Isostar, un gel de 75ml de la Sponser si o fiola de mangeziu tot de la Sponser. Atat. Cam putin. Trebuia sa fi avut cel putin dublu. Macar am baut apa, cam 2L.

Duminica la o plimbare

Dimineata ploua. Parca mai mult decat ziceau in prognoze dar nu mai conta. Ploua. Am abandonat ideea de biciclete si ne-am hotarat sa mergem toti 4 in cautarea Pesterii cu Lilieci din satul Pestera. Am mers cu masina pana in Magura de unde am luat-o la picior pe un forestier ce se desprinde spre stanga cum treci de pensiunile Casa Dobre si Pepino, cam la 50m de ele cum in sensul de mers spre satul Pestera. De acolo am mai mers vreo ora sau mai bine pana cand am dat de niste case izolate, unde am intrebat o batrana unde se ascunde pestera asta de nu o gasim. Ne-a zis ca „intersectia” e mai sus putin, in dreptul unei case de pe un deal de vreo 20-30m inaltime. Intersectia mai era marcata si de un izvor mic ce curgea de pe deal.

Ne-am intors si am gasit bifurcatia si am inceput sa urcam la deal, pe o poteca foarte slab conturata. Deja se vedea stanca la baza careia banuiam ca se afla pestera. Asa a fost, am banuit bine, insa de la acea asa zisa intersectie si pana sus cred ca am mai facut vreo 40 de minute in timp ce ploaia ne fragezea incetisor.

La intrarea in pestera era si un panou de informare, ocazie cu care am aflat ca are 370m de lungime din care 109m pot fi parcursi. Destul de mare. Ma asteptam sa fie mai mica, de cativa metri acolo. Ce-i drept nici nu ma informasem inainte, deci nu stiu de unde asteptarile mele 🙂 . Mult noroi la intrare ceea ce ne-a facut sa ne tragem de fiecare radacina ca sa putem urca panta de 3m pana in gura pesterii. In pestere cald si umezeala. Aveam doar o frontala si telefoanele mobile asa ca nu am putut explora prea mult. Am inaintat undeva la 30m sa zic, pana cand am ajuns intr-o camera unde trebuia sa te tarasti printr-un culoar ingust, in genunchi. Aici am renuntat ca nu voiam sa ne murdarim hainele noastre de discoteca.

La intoarcere am zis sa o luam pe alt drum, adica sa iesim in satul Pestera care este chiar deasupra pesterii. Asa am facut doar ca varianta asta a fost mult mai lunga. Pana la urma si duminica am mers ceva. Cred ca vreo 3-4h sa zic dar a fost frumos desi a plouat. Cred ca e cea mai frumoasa perioada a anului in care culoarea verde este la forma ei maxima de intensitate.