Via Ferrata Col Rodella, a doua parcurgere

Pentru a doua zi în Dolomiți, ne-am propus să începem cu o via ferrata mai scurtă pentru a ne acomoda cu mediul. Ca și anul trecut, am ales Passo Sella întrucât ai și escaladă și via ferrata foarte aproape una de alta. Astfel, am parcurs din nou via ferrata Col Rodella care, deși este foarte scurtă, este și foarte fotogenică.

Pentru că am găsit-o mai liberă ca anul trecut, am făcut 25 de minute pe tot traseul. Stânca este foarte bună și compactă, cu numeroase prize pentru a permite o escaladă la liber aproape a întreg parcursului. Singura excepție unde trebuie folosit cablu este pe segmentul de trepte metalice.

La începutul traseului, chiar în primii 5 metri, am dat peste un băiat până în 18 ani care se blocase acolo. Era mai mult un blocaj mental, decât unul tehnic pentru că era o porțiune foarte simplă. Taică-su trecuse deja mai sus și nu avea cum să-l mai ajute. Pentru că l-am văzut cam panicat l-am întrebat dacă vrea să coboare și mi-a zis că da. M-am dus și l-am ajutat puțin, la modul că i-am spus pe unde să pună picioarele la descățărare. „Intervenția” a fost un succes și tipul mi-a mulțumit 🙂 .

După ce am coborât de pe traseu, ne-am oprit la refugiul Salei unde am băut un affogato. Acest refugiu este unul din cele mai frumoase locuri de cazare din câte am văzut până acum, având o poziționare excelență pe lângă pasul Sella. Din el ai o vedere superbă către Marmloada, grupurile Sella și Sassolungo, acces la părții de schi și instalații de transport pe cablu. Terasa și interiorul sunt foarte frumos amenajate cu materiale de calitate (lemn și piatră) care îți dau o senzație plăcută.

Cam asta a fost și cu scurtul nostru traseu de ferrata. Vremea a fost foarte bună și am putut admira Marmolada care era acoperită mult mai bine cu zăpadă față de anii precedenți.