Via Ferrata Cesare Piazzetta

Traseul de via ferrata Cesare Piazzetta a fost cel mai greu și cel mai frumos din mica escapadă din weekend-ul prelungit de Sf. Maria în Dolomiți. Este un traseu cotat 5C care ajunge pe vârful Piz Boe (3152m). Inaugurată la începutul anilor ’80, încă este una din cele mai grele via ferrata, comparabilă că dificultate cu cele mai noi, ca de ex. Sci Club 18 sau I Magnifici Quattro (pe care nu am reușit să ajungem).

Accesul

Am lăsat mașina în ampla parcare din pasul Pordoi (2239m). Parcarea este fără plată. De aici am urmat indicatoarele spre mausoleul Osario del Pordoi la care am și ajuns în vreo 30 de minute. De la mausoleu am făcut stânga pe o potecă de pământ urmând indicatorul de ferrata. După 2 ore de la mașină am ajuns la intrarea în traseu, care se află la o altitudine de 2700m.

Când am ajuns noi tocmai intraseră pe traseu o mamă cu 2 fiice, care se mișcau foarte încet, la început fiind una din porțiunile cele mai grele ale traseului. Ele se asigurau suplimentar și cu coardă și asta le făcea să înainteze și mai greu. Cred că am așteptat cam 15 minute să treacă de primii 20-30m ai traseului.

Traseul

Așa cum aveam să constatăm și noi, mama cu fiicele se mișcau încet dintr-un motiv: era un pasaj dificil. Este o urcare perfect verticală pe un calcar alunecos, datorită repetatelor parcurgeri, și fără prize prea evidente de picioare. La mâini, nici atât. Deci a fost strict de tras de cablu. Imediat după urcarea asta solicitantă, urmează o traversare ascendentă în stânga, la fel de lipsită de prize și alunecoasă. Și aici am strâns din brațe și din dinți și am trecut. Ne-a luat foarte tare traseul, de încă nu ne dezmeticisem.

A urmat o brână pe care ne-a mai tras respirația și apoi am urcat pe un fel fisură care s-a transformat într-un diedru spre final, pe unde am mai găsit niște prize. Încă era susținut ritmul.

De aici am continuat pe o față ușor înclinată pe unde am început să mă mai și cațăr, nu doar să trag de cablu. Stânca, pe aproape tot traseul, este foarte compactă și solidă.

De aici parcă am ajuns pe o brână super lată unde nu mai este sau nu mai e nevoie să te ții de cablu. Relaxarea nu a ținut mult, că am ajuns într-un horn foarte incomod și ud. Înalt de doar 2-3m a fost suficient cât să ne pună câteva probleme de înaintare. Eu am reușit să trec prin ramonaj, Ioana s-a tras mai voinicește de cablu, lucru deloc ușor având în vedere poziția în care stai.

După acest horn a urmat o cățărare frumoasă pe o stâncă excelentă. M-am bucurat de fiecare pas. La scurt timp a apărut altă particularitate a traseului, un pod de cablu care traversează un gol lat de 5-7m între 2 părți ale muntelui. Este o senzație parcurgerea lui, mai ales că treptele sunt doar niște bare subțiri de metal.

După pod am ajuns pe o terasă foarte frământată, din care am urcat iar o porțiune dificilă, o față verticală cu un pasaj scurt fără prize de mâini și picioare.

După acest punct, dacă ține eu bine minte, se cam termină pasajele dificile și înclinația traseului scade. Odată cu acest punct, stânca devine mult mai friabilă și bolovănoasă.

Deja se vede vârful pe fundal, dar este doar o senzație că-i așa aproape de cum pare. Încet-încet traseul se intersectează cu poteca turistică 638. Pe Piz Boe (3152m) am ajuns în 3h de la intrarea în traseu. Priveliștea este foarte frumoasă, locul fiind impunător că amploare.

Retragerea

Coborârea e destul de clară până la refugiul Forcella Pordoi (~2800m). Am coborât pe poteca 638 care, la un moment dat, se întâlnește cu 627 pe care am urmat-o, spre stânga. Dacă nu există ceață, orientarea nu e problematică fiind pe un mare platou.

De la Forcella Pordoi sunt două variante: cea cu piciorul și cea cu cabina. Pentru cea cu cabina mai trebuie urcați cca 100m diferență de nivel. Noi am ales-o pe cea cu piciorul care presupune coborârea pe o potecă turistică foarte umblată. Am prins zeci de oameni pe aici care coborau. Începutul coborârii este pe un grohotiș destul de ok.

Aici am convins-o pe Ioana „să dea drumul” la picioare că, dacă mergi încet și în tensiune, îți este mai greu decât să alergi ușor la vale și să te lași să aluneci pe pietriș. După câteva încercări a reușit să facă treaba asta, așa că am ajuns jos în parcare în doar 40′ de la Forcella Pordoi și într-un total de 1h:40 de pe vârful Piz Boe. Astfel am terminat tura noastră în 6h:40 pe o vreme perfectă, fără soare.

În mod clar, Cesare Piazzetta, intră în top 5 cele mai frumoase trasee de via ferrata pe care am fost. La asta contribuie atât peisajul, dificultatea lui, cât și stânca solidă și compactă care îți dau un plus de încredere pe traseu.

Cifre:

• Grad: 5C
• Lungime cablu: 900m
• Diferența de nivel urcată: 950m
• Lungime: 10.5km
• Approach: 2h
• Timp pe traseu: 3h
• Retragerea: 1h:40