Trekking pe Valea Albă și Jepii Mici

Pentru că mă tot plângeam eu acum câteva săptămâni că abia atunci am fost pe Valea Albă fără zăpadă, iată că am repetat povestea. Acolo, undeva, Universul este atent la ce zici și îți mai da lucruri când te plângi :)) . Lăsând intervenția divină la o parte, am vrut să vadă și Ioana zona asta pentru că este destul de spectaculoasă.

Astfel am ajuns din nou pe Valea Albă, duminică. Acum am urcat-o și nu am făcut-o singuri. Pe traseu am fost ajunși de alte 3-4 grupuri de câte doi oameni care aveau același scop că noi. Am observat că s-a mai topit din zăpadă de pe traseu rămânând astfel doar o zona cu zăpadă pe toată valea. În rest, nimic special de precizat. Am ieșit pe platou cam în 3h:30 de la intrarea în traseu.

Următorul punct era crucea Caraiman, pentru că voiam să coboram pe Brâna Caraiman spre intrarea în Jepii Mici. Crucea era în renovare. Părea că se lucra la fundația ei. Nu am văzut exact ce, că nu ne-am dus până lângă ea. Destul de puțină lume pe sus. Cum aveam să constatăm ulterior, cabina nu circula. Probabil că de asta nu s-a avântat prea multă lume pe acolo.

Am mai oprit puțin și la cabana Caraiman să mai bem o apă, o cafea și să mâncăm ceva, iar apoi am luat-o spre Bușteni pe Jepii Mici. De data asta cred că am reușit să mă prind și eu pe unde vine poteca din Brâul Portiței care se intersectează cu traseul turistic. Este cam la nivel cu cascada, dar pe versantul opus, în punctul în care coboară un vâlcel din partea stângă (cum cobori). În zona de foioase am dat și peste o capră neagră care era la vreo 5m pe potecă și nu prea se sinchisea de noi.

Și uite așa nici n-am simțit când s-a făcut noapte, iar odată cu ea am ajuns și în Bușteni. Am mers cam 11 ore la ritm ușurel, de făcut poze și de privit peisajele de toamna.