Tentativă de escaladă pe Arpășel – Vârtopel (V – E)

Pentru a doua zi din weekend-ul trecut, ne-am propus să încercăm parcurgerea crestei Arpășel – Vârtopel în sensul invers față de cel de sâmbătă, adică de la V la E. Sensul acesta de parcurgere este mult mai greu întrucât trebuie urcați 2 mici pereți mai dificili: primul este chiar la început și anume urcarea către vf. Portiței (2342m) unde sunt 2 lungimi de coardă și al doilea pe urechea estică a iepurelui (a doua în sensul acesta de parcurgere).

Accesul

Ca să ajungem mai repede în Portița Arpășelului, am pornit de la Bâlea de data asta. Am urcat în Șaua Capra printre zecile de oameni veniți la plimbare în zonă și de acolo am continuat traseul de creastă până în dreptul vâlcelului plin de grohotiș care urcă spre Portița Arpășelului. Până la baza grohotișului am făcut 1:40 de la Bâlea. Ne-a mai luat apoi încă vreo 35 de minute să ajungem până la baza traseului, în Portița Arpășelului.

Prima lungime de coardă pare foarte simplă atunci când te uiți de jos. De fapt chiar este simplă, fiind mai mult o cățărare pe praguri și trepte. Problema este că toate pragurile și treptele se mișcă. Cred că nu exagerez dacă spun că 4 din 5 prize se mișcă, unele din ele cât o minge de fotbal sau cât un cuptor cu microunde Și asta chiar de la început, de după primul piton.

Spre vf. Capra și Buteanu

Văzând starea terenului, m-a luat destul de repede frica și am tot tatonat terenul încercând să găsesc ceva mai puțin mișcător. După vreo 20 de minute de ezitări și după ce am derulat a zecea oară în cap rapelul de ieri pe această zonă, m-am hotărât să nu mai continui. Riscul de a rămâne cu ceva în mână sau de a dizloca ceva în capul Ioanei era mult prea mare. Cred că este cea mai friabilă zonă într-un traseu pe care am întâlnit-o până acum. Din punctul meu de vedere, mi se pare așa de riscant de mers pe aici încât pur și simplu nu merită. Mi-am scos acest traseu (pe sensul V – E) din lista de to do.

După ce am coborât, evident că ne-am întrebat ce să facem în continuare, având în vedere că era abia ora 12. Mi-a venit ideea să continuăm pe restul de creastă până în vârful Capra (2494m) și apoi Vânătoarea lui Buteanu (2507m). Cum aveam să aflu ulterior, această continuare este de fapt tot creasta Arpășel, însă o porțiune mai puțin tehnică și prin urmare mai puțin parcursă.

Așa că am pornit în sus, spre vf. Capra. Pe alocuri am găsit și urme ale unei poteci, însă nu e mereu clară. Pe vreme bună nu sunt probleme de orientare, întrucât trebuie urmată creasta matematic, în sus. Traseul este foarte ușor, predominat de pășune alpină destul de abruptă. Pe alocuri sunt și lame de stâncă ce se pot cățăra sau ocoli prin stânga. Creasta are pasaje aeriene și până la urmă chiar ne-a plăcut parcursul. Din Portița Arpășelului până în vârful Capra am făcut cam 40-50 de minute.

Pe vârful Capra nu am găsit pe nimeni așa că ne-am făcut curaj să dăm un mic ocol și pe Vânătoarea lui Buteanu unde se vedeau și auzeau (adică țipau) turiști.

Șaua Paltinu

Ca să mai lungim ziua puțin, ne-am propus să mai facem un ocol spre vf. Iezerul Caprei (2418m) – Șaua Paltinu – vf. Paltinu (2399m) urmând că apoi să coborâm în haosul din zona Bâlea Lac, unde parcasem și mașina. Astfel, am ajuns să dăm din picioare cam 6h:20, 8km cu 900m D+/-.

Cu toate că nu am reușit să facem ce ne-am propus, a fost o zi frumoasă de trekking până la urmă.