MPC 2013

Pana la urma toate planetele s-au aliniat si MPC-ul (adica Maratonul Pietrei Crailului) a avut loc in 2 Noiembrie asa cum fusese reprogramat initial. Lucian a avut o mare inspiratie, dar si noroc cu siguranta, cand a ales aceasta data. Vremea a fost excelenta pentru alergare: 5-6 grade la start si cam 12-14 la miezul zilei. Tot timpul a fost soare si nu a batut vantul.

Aceasta editie a MPC-ului a fost speciala pentru mine din 2 puncte de vedere: a fost primul maraton montan la care am alergat (anul trecut mai exact) si primul concurs la care am alergat a doua editie :). De aceea la plecare am sarbatorit cu o sampanie si niste fursecuri. Glumesc, nu am facut asta!

La start

Acesta a fost decalat cu o ora datorita zilei mai scurte si a avut loc la ora 08:00.  Multa lume multa la plecare, peste 680 de oameni conform anuntului oficial. Printre acestia o gramada de cunoscuti. De fapt toti cunoscutii mei care practica acest sport dar chiar si unii care abia s-au apucat (a se vedea cazul Croco 🙂 ). Cu cei cu care nu am reusit sa ma intalnesc la start m-am intalnit pe traseu sau, daca i-am ratat acolo, i-am gasit la finish :). Cred ca la fiecare 30 de minute mai intalneam pe cineva.

Ca la toate concursurile lumea pleca tare la start ca la o proba de 100m garduri dar incep sa se calmeze dupa primii 2km, mai ales ca aici cam incepi sa urci la deal de indata ce treci de cabana Gura Raului. La urcarea spre satul Magura s-a format coloana ca de obicei pentru ca poteca este foarte ingusta, doar de un om.

Pe traseu

Traseul de anul acesta a suferit o modificare chiar dupa iesirea din satul Magura. Astfel, dupa casa Folea, urca pe deal in partea dreapta (spre saua Joaca) in loc sa mearga pe curba nivel in stanga. Din ce am inteles s-a mers pe varianta asta intrucat drumul initial era acum foarte noroios datorita exploatarilor forestiere. Aceasta bucla mai adauga cca 100 – 150 de metri diferenta de nivel.

Pana in saua Funduri am mers intr-un grup mic de oameni, cam 4-5, ceea ce a fost bine pentru ca la coborare din sa nu am prins aglomeratie. In fata mea, la coarda de coborare, era doar un gagiu foarte „prudent” care se misca incet, incet :). Acest lucru ma face sa-mi mentin parerea ca totusi pentru acest concurs este necesara o experienta montana de „baza”, adica niste trasee ce implica un cablu, o saritoare, un grohotis, o maslina, etc. Altfel, daca nu le faci, ajungi in zone unde te poti bloca si/sau mai tii pe loc si alti oameni.

Coborarea spre Spirlea a decurs fara incidente. De fapt a fost un gagiu care m-a depasit foarte grabit, cam dupa marele grohotis, care s-a dezechilibrat si a cazut la 10-15m in fata mea. A facut un fel de tumba dar a iesit teafar din toata miscarea asta 😀

De la Spirlea in jos cararea era plina de frunze. Placerea mea. Este tipul de coborare perfecta pe care daca nu o stii cm cu cm, poti sa-ti sucesti o glezna sau sa cazi. De regula sub covorul de frunze mai sta o radacina, un bolovan sau chiar ambele.

Urcarea spre Diana mi s-a parut mult mai digerabila decat anul trecut desi nu am avut bete. In anticiparea ei am luat un gel la Plaiul Foii si cam la o treime din urcare un activator (adica 160mg cafeina, echivalentul a 2-3 lingurite de cafea solubilla). Deci totul a mers bine aici. La Diana nu mai era alimentare ca anul trecut asa ca nu m-am oprit deloc.

De aici pana la final traseul nu mai prezinta probleme exceptand frunzele care erau din belsug. De la Coltii Chiliilor in jos traseul este perfect pentru alergare cu pamant si iarba.

La final

Ceasul meu a inregistrat o distanta de 37km (in loc de 41km oficial) si o diferenta de nivel de 2350m (in loc de 2150m). Am observat ca la toate concursurile sunt diferente intre timpii inregistrati de ceasuri (deci nu doar al meu) si ceea ce anunta organizatorii. Mai exact sunt distante mai mici cu cativa km fata de cele oficiale. Singurul concurs unde am iesit „la egalitate” a fost Hercules Maraton. La acesta am inregistrat doar cu cateva sute de metri mai putin.

Timpul pe care l-am facut la aceasta editie a fost de 5h:48 fata de 7h:17 de anul trecut. Traseul este inregistrat aici.

Organizarea concursului a fost ca de obicei foarte bine pusa la punct iar atmosfera una foarte placuta. La fiecare punct de control/alimentare era cineva care te incuraja, care te aplauda sau care iti facea poze :D. In contiunare consider ca MPC-ul ramane un concurs la care trebuie sa vii cel putin pentru atomsfera, chiar daca nu participi.

[divider scroll_text=”SCROLL_TEXT”]
Credit fotografii: Mihai Benea, George Birla, Adrian Adi, Remus Cucu, Anda Ignat Photography, Marian Male si Alex Axon (harta).