Minivacanță de 1 mai la cățărat în Grecia

Ca și primăvara trecută, anul acesta am mers într-o vacanță de câteva zile cu copiii în Grecia. Anul trecut am fost de Paște, iar acum „ne-a prins” 1 mai-ul. Ne-am oprit tot în zona continentală a Greciei, mai spre nord de data asta, la doar 15-20 km de granița cu Bulgaria în orășelul Sidirokastro. Drumul cu mașina a durat 8 ore cu tot cu 2 vămi și 2-3 pauze prin benzinării.

Cazarea

În Sidirokastro am găsit un hotel care ne-a plăcut mai mult. Acesta se află într-o zonă foarte verde, înconjurat de livezi de măslini. Pare-se că zona asta adăpostește o mare diversitate de păsări, lucru pe care l-am observat și noi. De altfel, o mare parte din turiștii cazați la hotel părea că erau într-un program de fotografie și observare de păsări. Deasupra recepției hotelului se află chiar un mic turn în care am văzut mereu oameni cu lunete, DSLR-uri cu teleobiective și binocluri urmărind păsările.

Zonele de escaladă

Sfera noastră de interes era puțin mai departe, spre orașul Serres (la 25 km distanță) în jurul căruia se aflau cele 2 zone de escaladă pe care voiam să le vizităm: Mikros Viros și Eptamili. De asemenea, o faleză de față căzută, numită Plaka (sau Australian’s Flake cum văd că apare pe 8a.nu), aveam la doar 4 minute de mers cu mașina de hotel, unde am și fost de altfel în prima zi când am ajuns.

Pentru că în toate cele 3 zone, mai puțin Eptamili, sunt trasee cu grade ușoare în zona 5 – 6a+, ne doream să expunem copiii la cât mai mult cățărat. Așa aveau să capete mai mult curaj să meargă lead, iar în plus să aibă și sentimentul că au realizat ceva, cățărând mai multe trasee. Acest lucru avea să le prindă bine înainte de concursurile din Cupa României de escaladă și bouldering.

La cățărat

Zona Plaka

După cum ziceam, timpul de acces din Sidirokastro până aici este de 4-5 minute. Faleza are orientare sud-vestică și este vizibilă din drum. La final de aprilie, început de mai, cum am fost noi, dimineața vine soarele pe stâncă în jur de ora 12, iar după ora 18:30 începe să dispară. La câțiva metri în fața ei este loc suficient pentru parcat mașina. Zona este kids friendly fiind suficient de departe de stradă ca să nu stai cu griji.

Pentru acces se poate naviga către acest punct pe Google Maps.

Aici ne-am cățărat doar pe trasee de față căzută, pe grade ușoare. Cred că cel mai greu traseu a fost un 6a, numit Chi-Chi. Chiar dacă sunt grade ușoare, traseele nu sunt trepte, și îți trebuie puțin skill de orientare ca să găsești mișcările corecte și mult echilibru pe picioare. Asigurările sunt în general cam rare (5-6 asigurari pe 20 m), iar unele trasee au prima asigurare la 8-9 m. Date fiind aceste lucruri, i-am lăsat pe copii să se dea doar manșă. Lungimea traseelor este între 20 și 25 m, chiar dacă de jos nu par a fi. Asta m-a mirat de fiecare dată când ne-am cățărat acolo. Cred că e o iluzie optică dată de fața căzută.

Cu toate că nu sunt un mare fan al fețelor căzute, mi-au plăcut traseele de aici datorită cățărării plăcute pe stâncă solidă și aderentă.

Zona Mikros Viros

Aceasta este zona în care am fost de cele mai multe ori, în mare parte datorită accesului rapid, a numărului de trasee, a stâncii și a peisajului. Copiilor le-a plăcut cu atât mai mult, cu cât traseele au nume de eroi și tot voiau să se dea pe Superman, pe Spiderman și pe toți eroii pe care-i știau 🙂 . Este un loc frumos și liniștit, cel puțin atunci când nu mug vacile de la ferma de mai jos 🙂 . Faleza are orientare sud-estică și soarele începe să dispară după ora 17.

Acces Mikros Viros

Pentru acces se poate naviga către acest punct pe Google Maps. Aici se poate parca mașina pe pajiște, apoi se urmează drumul de pământ. La prima intersecție, se ține drumul din dreapta (cel din față merge către fermă). În câteva minute se ajunge la o poieniță de măslini care se află practic în partea superioară / deasupra falezei. De aici se coboară stânga pe o potecă și în câteva secunde se ajunge la baza falezei. Tot accesul durează 7-8 minute.

Trasee Mikros Viros

Faleza este împărțită in 4 sectoare. Ne-am cățărat în toate sectoarele mai puțin în C (Batman). Aici am încercat să intru pe niște trasee (Catwoman 6a, Robin 6b, Joker 7a), dar nu am înțeles ce să fac pe ele. Mi-a dat senzația că sunt mai degrabă linii de spituri decât trasee, pentru că nu păreau a fi parcurse și nici prea clare liniile. Pe 8a.nu aveau doar câte 2-3 parcurgeri în ultimii 10 ani, doar că date grade mai mari ca pe topo și The Crag.

Sectorul A (X-men) are cele mai lungi linii pentru care e nevoie de o coardă de 50 m. Pentru restul ne-am descurcat cu coarda de 40 m.

Copii au reușit să facă lead mai multe trasee aici, printre care niște 6a-uri: Spiderman și Lizard. Au reușit chiar să facă un 6b+, Congorilla, manșă first go. Atât eu cât și Ioana am făcut mai multe 6a-uri onsight (Angel, X-men, Lizard, Spiderman etc). Mie mi-a reușit onsight și Congorilla, 6b+.

Zona Eptamili

Aceasta a fost faleza pe care am căutat-o cel mai mult. La prima încercare am abandonat pentru că am căutat locul greșit unde să lăsăm mașina. În loc de fosta fabrică de ciment, am ajuns la fosta carieră. A doua zi, după ce ne-am documentat mai bine, i-am dat de capăt și am ajuns la faleză.

Acces Eptamili

Asadar, pentru acces trebuie întâi ajuns cu mașina în acest punct pe Google Maps. Aici, înainte de curba în ac de păr pe care o face drumul spre stânga sus, am lăsat mașina.

Apoi am urmat drumul în sus, depășind acul de păr, până când am ajuns la un fel de ferma părăsită. De aici am continuat același drum spre dreapta sus până când, pe partea stângă a drumului, se vede la oarecare distanță, pe iarbă, un stâlp galben de marcaj. Ajunși în dreptul acelui stâlp începe să se contureze o potecă ce are din loc în loc niște momâi și alte marcaje galbene pe pietre sau bucăți de tablă. Odată prinsă poteca asta, se continuă pe ea încă vreo 10 minute și se ajunge la faleză, în partea superioară a ei. Apoi se coboară spre stânga jos pentru a ajunge la baza traseelor. Tot drumul, începând cu ferma părăsită și până la faleză, avem care reper, pe stânga, un canion / vale.

Alternativa este să navighezi cu GPS-ul folosind acest track GPX pe care l-am înregistrat noi la întoarcere, căci la dus a fost cu balaureală.

Trasee Eptamili

Faleza aceasta are o stâncă ce seamănă mai degrabă cu Leonidio, Antalya, Kalimnos: roșiatică, cu mici coloane și tufe. Orientarea este vestică, iar soarele apare cam pe la ora 13. Aici sunt trasee diverse cu grade de la 5b la 8b și cu lungimi de până în 20 m, din ce am văzut noi. Traseele care au extensii depășesc 20 m lungime.

Pentru că am fost o singură dată, am intrat doar pe 3 trasee: Ntakos (6a), Koraki (7a+) și Betula (6b+). Ntakos a ieșit onsight, deși e cam bouldery la început. Copiii l-au legat și ei first go, manșă. Pe Koraki am pus bucle cu bățul, dar mișcările mi s-au părut grele pentru grad și nici măcar nu le-am făcut pe toate. Deci l-am abandonat pentru că n-aveam timp să-l bibilesc.

Ioana a intrat pe Betula și a pus bucle, iar eu am încercat să-l leg flash, dar am cazut la final, după ce trecusem pasul, la ieșirea pe prag. M-am încurcat la mâini și nu am găsit ranga salvatoare. Rămâne pe altă dată. Copiii nu au reușit nici ei să miște prea mult pe Betula și Koraki și i-am cam tras cu coarda ca să mai depășească anumiți pași.

De final

În mod clar tuturor ne-a plăcut mult zona și vrem să mai revenim. Acum că știm cum să ajungem la toate falezele, dar și orientările lor, e cu atât mai simplu de navigat și de făcut un plan cățărat. Chiar dacă zona asta nu are sute de trasee și nu se bucură de mare faimă printre cățărători, mi-a plăcut mult.

Faptul că sunt sectoare întregi cu trasee de față căzută mi se pare un plus pentru că așa am ajuns să rulez mai mult pe genul ăsta de înclinație și am prins mai multă încredere pe mișcări.

Nu în ultimul rând merită venit aici pentru mâncare. In Serres am descoperit o tavernă într-o zonă mai periferică unde am mâncat foarte bine și ieftin (45 EUR / 4 persoane). Aici am găsit într-un final vinete la cuptor după mai multe încercări la alte restaurante și de aceea am tot revenit.