Întreținerea unui traseu de escaladă

Oricât ar părea de neînsuflețite, traseele de escaladă sunt un fel de organism viu. Pe ele se depun praf, pământ, mușchi, licheni, crește iarba sau chiar mici copăcei. Toate sunt atinse de cel puțin un astfel de „eveniment” pe parcursul vieții lor. Mai afectate sunt traseele în zone de joasă altitudine, în special cele pe lângă o sursă de umezeală (lac, râu, mare etc). Traseele care se află la altitudine mai mare tind să rămână neafectate pe perioade mai întinse de timp. Soarele și vântul joacă și ele un rol important. Dacă o faleză este în bătaia soarelui și/sau a vântului asta face ca umezeala să se usuce rapid și vegetația să nu aibă timp să prindă viață.

Odată ce un traseu începe să prindă vegetație, lumea ezită să se mai cațere pe el. Dacă se cațăra mai puțini oameni pe traseu, vegetația va crește și mai mult, pământul se va depune în continuare și încet-încet, în câțiva ani, acel traseu ajunge să fie „uitat”. Începe un cerc vicios, în care, pentru că traseele nu sunt curate, lumea nu se cațără și, pentru că lumea nu se cațără așa de des, ele ajung nepracticabile. Și cam așa ajung să se piardă faleze întregi sau chiar zone întregi de escaladă.

Amenajarea traseelor

De cele mai multe ori, traseele de escaladă apar pentru că niște oameni își pun la bătaie timpul și resursele pentru a le amenaja. Amenajarea, chiar și a unui traseu scurt (12-15m), poate dura între una și câteva zile de muncă.

În România, unde nu există o structură armonizată între federație (FRAE), cluburi și parcurile naturale, amenajarea se face de către mici grupuri de oameni. Prin alte țari, unde lucrurile sunt mai clare din punct de vedere legislativ, sunt cluburi care se ocupă de anumite zone și care au drept scop amenajarea și întreținerea traseelor.

Întreținerea traseelor

Un lucru poate mai puțin știut sau înțeles sau acceptat de către cățărători este că fiecare dintre noi are mica lui parte în menținerea unui traseu. Aceste trasee nu au alocată o echipă de mentenanță a cărei responsabilitate este să-l țină în formă. Tocmai de aceea este nevoie de mica implicare a fiecăruia dintre noi.

Proactivitatea

În urma amenajării, traseele rămân curățate și gata de cățărat. Ulterior, ține de toți participantii să iși facă mica parte de treabă ca aceste trasee să rămână în formă pentru cât mai mult timp. Prin asta mă refer la: a curăța pânzele de păianjen, a smulge iarba, a curăța prizele de pământ, a peria mușchiul sau lichenul, a strânge piulițele unor ancore dacă sunt slăbite. De obicei piulițele sunt de 17 sau 19. Eu, de obicei, port la mine o perie mică de sârmă și chei inelare de 17 și 19. Câteodata, în funcție de zona în care merg, mai iau și un fierăstrău pliabil pentru crengi și boscheți.

În situația în care se rup prize din traseu sau anumite ancore devin slăbite, ar fi recomandat să anunți amenajatorul traseului sau măcar pe pe cineva care ar putea să-l știe. Uneori se pot găsi soluții pentru salvarea traseului. Ruperea unei prize poate schimba gradul traseului, fie în sus, fie în jos sau îl poate face impracticabil.

Pasivitatea (e mai bună decât distrugerea)

Dacă toate cele de mai sus presupun puțină proactivitate, o alta metodă, fără efort, de a întreține un traseu este și aceea de nu face pur și simplu nimic. Asta înseamnă să mergi la cățărat, te bucuri de traseu și îl lași cum l-ai găsit.

Nu de puține ori am găsit trasee din care a fost luat echipament: bucle, corzi statice, carabiniere, maioane și chiar și topul în sine! Adică cineva, un cățărător, a făcut o serie de manevre așa încât, din cele 2 ancore de top, să scoată lanțul și maioanele. Uneori echipamentul nu este luat, ci doar distrus și lăsat acolo. Tocmai de asta spun că și pasivitatea este mai bună uneori, în locul de energiei folosite distructiv.

Cred că nimeni nu-și dorește să se cațere pe trasee murdare, ierboase sau cu aspect abandonat. La fel, cred că mulți dintre cei care cațără, nici nu și-au pus problema că și ei ar putea face ceva pentru acel traseu sau zonă de escaladă. Tocmai de aceea m-am gândit să scriu acest mic articol de awareness, poate așa se duce vestea la cât mai multă lume.