Escaladă și via ferrata de mai în Baia de Fier

Pentru weekend-ul trecut voiam inițial să mergem pe la munte ca să dam din picioare undeva pe platou în Bucegi, dar vremea nu era bună. Cum anul ăsta nu ajunsesem încă pe la Baia de Fier, ne-am decis să mergem până acolo. Eu voiam să mai încerc niște trasee în sectorul La Ieșire pe care nu mă dădusem până acum, Ioana nu avea cine știe ce plan, doar voia să se cațere. Partea mai puțin bună era că vineri noapte cam plouase și era posibil să avem traseele cam ude.

Cum nu ne-am grăbit să plecăm de acasă, am ajuns la Baia de Fier pe la 13:30, dar nu eram prea stresați de timp acum că avem ziua lungă. Ne-am dus direct la sectorul La Ieșire unde ne-am intalnit cu o gașcă de oameni, pe care-i știam mai mult sau mai puțin. Ne-am salutat și cu Cristi (AKA ghidul tău montan), apoi am trecut la treabă.

Sâmbătă

După cum ziceam, voiam să intru pe niște trasee pe care nu am apucat să mă dau până acum: Geta (6b+), Primăreasa (6c+) și Răzvan (7c ?). O oră, o oră jumătate mai târziu mi-am dat seama că nu aveam șanse la ele.

Geta avea prizele de start cam ude și nu am reușit să fac mișcarea spre bucla 2. În topul traseului se vedea căzut un copacel uscat sau cel puțin multe crengi uscate. Nu mi-am dat seama dacă se putea asigura topul sau nu. Având în vedere aceste lucruri, l-am abandonat pentru moment.

Am intrat pe Primăreasa și m-am mișcat binișor pe el, cu toate că și aici erau pocket-urile din pasul traseului umede. Am folosit varianta de stânga, cu fisura, apoi am dat de o secțiune ușurică, dar prăfoasă. Îmi cam fugea mâna de pe tot ce țineam și rămâneam cu un praf gri pe mână. După secțiunea asta am ajuns la baza unei găuri mari unde era un ditamai cuibul de păsări. Nu știu dacă erau și ele acasă sau nu, că nu am intrat în secvența aia de mișcări. Am renuntat și aici până când voi veni cu plan de curățat traseul întâi.

M-am uitat puțin de jos și la traseul Răzvan, dar nu am reușit să văd prize mai sus de bucla 1. Nici nu mi-e clar dacă traseul a fost vreodată parcurs sau este, momentan, doar o linie de spituri. Pe 8a.nu nici măcar nu apare listat acest traseu. Așadar, am renunțat și aici.

M-am mutat spre stânga și am reparcurs traseul Donna (6a), apoi am intrat pe Simona (6a+) pe care l-am făcut second go în ziua respectivă. Pe Simona mă mai dădusem până pe la jumătatea lui cu un an în urmă, însă am renunțat atunci că m-am încurcat la ieșirea din fisură și eram pe picior de plecare.

Ioana a luat la rând toate traseele de la stânga la dreapta până când a ajuns și ea la Dona și Simona. Pe Dona l-a facut, dar pe Simona și-a găsit mai greu planul și, când l-a găsit, nu a putut să-l mai facă. Rămâne pe altă dată.

Duminică

Ziua de duminică am început-o cu o via ferrata pe care cred că mai fusesem: Jnepeni, gradul D. Ajunși în grotă, eu am continuat pe linia normală a traseului, însă Ioana a ales linia lui Mecanicul, cea pe inele. Probabil că a vrut să mai facă niște tracțiuni și a găsit momentul potrivit atunci.

Dupa ferrata, ne-am întors la sectorul La Ieșire, dar nu m-a inspirat nimic să încerc. Ioana nu prea trăgea nici ea să reîncerce traseul Simona, așa că ne-am mutat spre La Povești, unde știam că mai aveam un traseu nefăcut, Iepurilă (6b/+).

Am văzut că „s-au mai amenajat” niște trasee în stânga falezei La Povești, practic în continuarea ei. Îmi place când aud la oameni expresia, de altfel generică, cu „s-au amenajat”, de asta am pus-o cu ghilimele. „S-au” te duce cu gândul că au apărut singure pe pământ la locul potrivit, în momentul potrivit. În fine, cel mai probabil, tot Cristi Iacob cred că le-a amenajat și, judecând după pământul și buruienile de la baza stâncii, cred că a avut mult de treabă la curățat.

Și eu am avut ceva de curățat de pe Iepurilă la prima parcurgere, în special iarbă multă și pământ din aripa în care ajungi la ieșirea din pasul traseului. Din păcate și aici aveam noroi prin prize așa încât nu am reușit să le curăț bine, iar în partea de început una din riglete era udă. Așa că mi-a luat mai mult să găsesc un plan cu prize mai puțin ude, dar pană la urma a ieșit traseul din a doua încercare atunci.

Cred că asta este traseul care-mi place cel mai mult din sectorul La Povești, mai ales pentru mișcarea din pas, cu ridicarea la rangă din inversa de stânga, cu picioarele la aderență. E o mișcare peste 6b+, zic eu, dar, overall, traseul cam pe acolo se învârte.

Ioana a încercat să lege traseul Harap Alb (6b+), dar nu a fost ziua lui. Între timp ba mai ploua, ba se mai oprea și așa s-a făcut că ne-am cam cățărat pe umiditate mare. Corzile erau umede bine și mergeau destul de greu la filat.

Una peste alta a fost frumos și am reușit să ne mișcăm prin natura și weekend-ul asta!