Escaladă în Sinaia

Sâmbătă, pentru că nu aveam certitudinea unei prognoze meteo bune, ne-am decis să rămânem pe jos, la escaladă. Ca să evităm căldura ne-am aventurat prin pădurile din Sinaia pentru a căuta diverse faleze de escalada pe la care eu mai fusesem în 2011. Cum nu ne puteam baza pe amintirile mele, ne-am orientat după explicațiile și schițele lui Laurențiu Anghel.

Accesul

Noi am țintit să mergem la falezele Scouts, Ciuli și Poiana Stânii ceea ce am și făcut, doar că în ordine inversă. Descrierile lui Laurențiu sunt bune, însă o să mai aduc niște completări pentru a fi mai clar.

De la Cabana Schiorilor (aflată la capătul de sus al străzii Furnica) mergeți pe drumul spre Cota 1400 până la prima serpentină, apoi la dreapta pe drumul pietruit care începe chiar din curbă.

Laurențiu Anghel

În această curbă se și poate parca mașina, fiind loc suficient pentru 5-6 mașini. Noi am prins liber, fiind pe la 8 și ceva dimineața.

După ce treceți podul peste pârâul Peleș, puteți urca spre stânga pe potecă de pe malul apei, pe lângă faleza Francezilor, sau pe poteca pietruită spre Poiana Stânii, care urmează plaiul Ciutei trecând prin apropierea falezelor Inox (Belvedere) și Brânzeturi (Franz Josef)

Laurențiu Anghel

Noi am mers pe varianta din dreapta spre Poiana Stânii. Poteca pietruită urmează marcajul turistic bandă albastră.

Pentru faleza Inox (Belvedere)

Pentru a ajunge la faleza Inox (Belvedere) trebuie făcut stânga, tot pe o potecă pietruită, la prima bifurcație. Să zic că am mers cca 20 de minute de la mașină și până aici. Înainte de această intersecție o să dați pe dreapta de acest bolovan frumos decorat, reprezentativ pentru modul cum înțeleg românii să-și manifeste bucuria de a merge prin natură. De la bolovan la bifurcație sunt vreo 100-150m.

De la bifurcație se mai merg apoi cam 200-300m până la zona de belvedere ce dă și numele falezei. Deși frumoasă și amenajată ca un mic balcon, zona este plină de gunoaie. În fine. Pentru trasee se coboară pe o potecă destul de bine conturată în dreapta, chiar înainte de a începe urcarea pe treptele acestui loc de belvedere.

Pentru faleza Scouts

La aceste 2 faleze se poate ajunge tot din poteca ce coboară spre faleza Inox (Belvedere). Imediat cum se intră pe poteca de acces spre faleza Inox, nu se continuă în jos pe lângă stâncă, ci se face dreapta pe curbă de nivel, pe o potecă la fel de bine conturată, dar mai puțin circulată. Practic această potecă merge înapoi față de drumul pe care am ajuns până la zona belvedere. La scurt timp însă face un arc de cerc spre stânga și se ajunge în 1-2 minute la faleză Scouts. Cel puțin așa am dedus eu că ar fi această faleză întrucât nu e notat niciun traseu pe stâncă, de parcă a venit cineva și le-a șters numele.

Pentru faleza Ciuli

De la faleza Scouts se urcă în sus, pe o potecă foarte slab conturată, ținând în stânga zona de perete. În alte 2-3 minute se ajunge la ceea ce cred că este faleză Ciuli. După schiță și amintiri, așa ar trebui să fie. Nici aici nu e notat vreun traseu ca să fi putut confrunta cu topo-urile. De altfel, de la faleza Ciuli dacă se urcă fix în sus printre copaci (pentru că nu am găsit potecă) pentru alte 2 minute, ajungem în poteca pietruită care merge spre Poiana Stânii.

Pentru faleza Brânzeturi (Franz Josef)

A două bifurcație a potecii pietruite (bandă albastră), de dată asta pe dreapta, constituie accesul spre stânca Franz Josef. Această bifurcație este foarte aproape de izvorul aflat chiar pe potecă, dar mai jos de el. De la bifurcație se mai urcă ușor vreo 300-400m lineari până când se ajunge în partea de sus a stâncii. Faleza în sine este pe partea stâncii ce nu se vede din cărare. Noi ne-am uitat de jur împrejur însă n-am reușit să vedem cum se coboară la baza ei.

Pentru faleza Poiana Stânii

Aceasta este cea mai simplu de localizat fiind la locul unde poteca pietruită (bandă albastră) se întâlnește cu drumul forestier de Poiana Stânii. Falezele sunt pe dreapta. La baza lor am găsit destul de multă mizerie specifică turismului românesc: șervețele, pungi, pet-uri.

Pe trasee

Despre trasee nu am de zis la fel de multe ca despre accesul pe ele. Prima oară am intrat la sectorul Poiana Stânii pe Kids Stuff (6+ / 6a). Aici m-am tras bărbătește de prima buclă ca să pot trece de burta de la intrarea în traseu. În rest l-am prins cam prăfuit și păienjenit, semn că nu a mai fost parcurs de multă vreme. Am ajuns în top destul de pompat unde am pus o manșă.

Ioana n-a putut trece de intrare, așa că am dezechipat și ne-am mutat mai în stânga cred că pe Bozia nervoasă (5 / 4c). Cu o ezitare și 2 staturi înainte de ultimele 2 bucle, am reușit să termin și acest traseu. Traseul l-am prins foarte alunecos, cel puțin pe prizele de picioare.

Ne-am luat rucsacul în spate și am coborât spre faleza Scouts. Aici am făcut traseul din stânga falezei, cel care urmărește o fisură destul de clară. Nu știu ce nume și ce grad are, dar mi-a ieșit din prima cu o mică ezitare înainte de top. Este un traseu drăguț și singurul care mi-a plăcut din această zi de altfel.

Ne-am lăsat manșă și am încercat și traseul din dreapta lui care pare a avea top comun cu cel anterior. Acesta este însă mai greu având o traversare stânga destul de dificilă pentru mine. Cu chiu cu vai am reușit să o fac (manșă) și să duc până sus acest traseu.

Deja începeau să ne atace țânțarii și în plus trecuseră vreo 7 ore de când am plecat de la mașină. Ne-am dus și mai sus, spre faleza Ciuli. Nici pe aici nu mai este nimic scris la baza stâncii așa că nu știi ce și cum. Traseele par neumblate în acest sector, vegetația începând să acopere zona. Cum țânțarii, ne tot presau și cum sectorul nu arăta foarte apetisant, am hotărât să plecăm spre mașină.

Ca o concluzie

Sectoarele acestea de escaladă par mai degrabă abandonate sau să spunem neatrăgătoare. Cel mai mult mi-a plăcut cum arată Inox, însă nu ne-am dat acolo. Scouts și Ciuli sunt clar neumblate, iar Poiana Stânii este cam murdar. Spre Brânzeturi nu ne-am prins cum se coboară.