Escaladă în Cheile Galbenului, Baia de Fier
După prima zi în care am rulat pe câteva trasee de via ferrata, duminică am mers la escaladă. Dar înainte de escaladă, am vizitat și noi Peștera Muierii că să vedem si cum arată din interior, dacă tot am bătut pereții exteriori ai ei.
Peștera Muierii
Taxa de vizitare a peșterii este de 20 lei / persoană si nu se poate plăti cu cardul. Orele vizitare sunt fixe, din oră in oră începând cu 10:00 (parcă). Turul ghidat durează cam 40 de minute si, dacă nu nimerești cu un puhoi de oameni, poate fi chiar interesant. Galeria este luminată și poate fi considerată claustrofobă pe alocuri, dacă te gândești că anumite pasaje te forțează să mergi aproape în mersul piticului. Față de alte peșteri prin care am fost, aceasta se prezintă ca un tunel având intrarea într-o parte și ieșirea în alta.
Escaladă
Revenind la cățărat. Am fost într-un singur sector, numit „Zona la ieșire” care, nu întâmplător, se află la ieșirea din Peștera Muierilor. De altfel, fix de la ieșire, mai pornesc niște trasee de via ferrata: Gelu (E), Mecanicul (D) și Jnepeni (D).
Cum eram cu toții cam moleșiți după ziua precedentă, nu ne-am fixat cine știe ce ținte ambițioase în materie de cățărat. În principiu, cam toți ne-am dat pe aceleași trasee. Am început cu Bela (5b) apoi cu Ana (5c) si am continuat cu Dona (6a). Cel mai interesant dintre acestea mi s-a părut Dona (cca 20m lungime) pe care la prima parcurgere l-am făcut cu multe pauze, punând-mi buclele cu bățul. Este un traseu la care dacă nu știi prizele (care nu prea sunt evidente) ai foarte mult de bâjbâit. După ce mi-am marcat prizele ne-evidente, am reușit sa-l fac legat la a doua parcurgere.
Apoi ne-am mutat în dreapta ieșirii, cum stai cu fața la ea, unde am făcut traseele Ixi (4a) și Gabi (5b). Pe Ixi am mers ca voia Ioana ceva ușor. Este un traseu lung, 25m, și drăguț. Am folosit aceasta ocazie ca să mai exersez plantarea asigurărilor mobile. Traseul Gabi, aflat chiar in dreapta lui Ixi, este scurt și are un singur pas care nu mi-a ieșit din prima și nici nu prea am înțeles ce trebuie făcut. Cert este că aș vrea să-l mai încerc pentru că este genul de pas în care stai la aderență pe picioare, iar la mâini ai doar niște prize scurse. Cred că este bun exercițiu pentru acest gen de mișcări, ca să-ți obișnuiești creierul.
Și uite așa au trecut 4h:30 fără să ne dam seama 🙂 . Faleza aceasta ne-a plăcut tuturor și vrem să mai revenim pe aici.
Comments are closed here.