Escaladă în Cheile Dobrogei

Cu speranțe mici în suflet pentru vreme bună, am plecat weekend-ul acesta spre Cheile Dobrogei. Este un loc în care mergem a treia oară, loc pe care l-am descoperit din dorința de a găsi o alternativă pentru vremea rea de la munte. În lipsa posibilității de a merge in Bulgaria la escaladă, variantele se restrâng destul de mult în Romania, mai ales în perioada asta a anului.

Accesul în zonă

De acasă și până în Cheile Dobrogei am făcut de fiecare dată 2h:15. Zona asta arată super interesant și se aseamănă mult cu zonele de podiș calcaros de prin Bulgaria. La baza stâncilor este un platou foarte lat și aerisit cu iarbă. Respectându-si obiceiurile, românii vin în număr destul de mare la grătar și aici, iar unii din ei fac audiții de manele cu publicul înconjurător. Făcând abstracție de mirosul de grătar și de fundalul muzical, zona este chiar foarte frumoasă. Lumina caldă de primăvară și iarba verde, mărginite de stâncile calcaroase, dau o imagine tare frumoasă asupra zonei.

Traseele de escaladă, vreo 20 la număr, sunt de o parte și de alta a drumului DN22. Cu alte cuvinte se poate practica escalada „direct din portbagaj”, cum am mai auzit expresia. Pereții cheilor sunt cu orientări estice si vestice, ceea ce permite să urmărești soarele pentru escaladă (atunci când e iarnă) sau să urmărești umbra (când e prea cald). Traseele au grade între 4c și 6c, cu lungimi între 8m și 30m.

De fiecare dată când am fost acolo, ne-am întâlnit cu echipe din Constanța. Oamenii mi s-au părut foarte amabili și prietenoși și ne-au mai dat niște hint-uri de ce trasee merită și ce nu merită.

Sâmbătă

În ziua de sâmbătă am fost la stânca aflată imediat pe stânga, cum vii dinspre Constanța, la intrarea în chei. Aici am făcut traseele Copac (5) și Vis (6). Din Vis mi-am mutat topul pe Trupa de Șoc (6+) și Tropical Thunder (7+), însă și în manșă mi-a fost greu să le leg. Stânca pe aceste 2 trasee este foarte poroasă si tăioasă. Ca de obicei, problema este în descoperirea prizelor și a secvenței și mai puțin in execuție, un lucru destul de dificil pe aceste trasee, având în vedere caracteristica stâncii ce are zeci și sute de găurele. Frigul ne-a ajuns repede din urmă și nu am mai putut sta pentru că eram deja congelați. Noroc de soarele de la început, că altfel nu rezistam nici atât la 8 grade cât au fost.

Duminică

Duminică prognoza se arăta mai nașpa puțin, cu maxima de 7 grade. Așa că întâi am început cu o plimbare pe partea superioara a falezelor, că sa mai punem puțin sângele în mișcare. Am mers pe partea vestică (in dreapta drumului cum vii dinspre Constanța) și de altfel doar pe această parte am rămas toată ziua.

Am început cu ce cred că este cel mai ușor traseu din Chei, numit Cronos (4+). Ușor, ușor, dar când sunt 7 grade, ai mâinile înghețate și prize cu noroi, devine puțin mai dificil. După ce l-am făcut ne-am mutat la Turnul Răsucit (5+). Acesta pare, chiar de la baza lui, un traseu mai puțin umblat și mai prăfos, acoperit cu licheni. Am zis să încerc cât pot și cobor, dacă nu mă simt bine. După ce am ajuns la bucla 6, urma să urc pe un fel de mic hornuleț, din pietre mișcătoare si noroioase. Aici am hotărât sa renunț. S-a dus si Ioana manșă pana în acel punct, ca să vadă și ea cum arată și apoi am plecat. Între timp a ieșit soarele și totul se vedea foarte fresh și frumos în jur.

Apoi ne-am dus spre Hornul Galben (4), un traseu înalt (25-27m, poate și mai mult) care se desfășoară printr-un horn foarte îngust, prăfos, noroios, alunecos și rece. Traseul mi-a displăcut din primii 5m și la un moment-dat mi-am băgat picioarele. Ioana a zis că vrea să încerce ea să-l continue, așa că a mai înaintat câteva bucle, până la baza surplombei. De acolo, am abandonat lăsând un maion, ca amintire.

Deci duminică nu pot spune că mi-a plăcut vreun traseu. Para că am ales doar rute prăfuite, de care ne spuneau constănțenii că sunt cam ciudățele, chiar dacă au grad foarte mic. Acum am înțeles la ce se refereau.

Una peste alta, au fost două zile în care am reușit să ne cățăram, să ne plimbam, să ne simțim bine și să vedem și soarele la față.