Escaladă în Céüse Blocs sau Les Blocs

Céüse Blocs sau Les Blocs reprezintă o zonă de câțiva bolovani aflată la baza muntelui Céüse pe care am descoperit-o în cartea despre Céüse / Ceuse ca parte a excursiei noastre în zonă. Acești 4 bolovani se află împrăștiați printr-o pădure aflată la cca. 1300 m altitudine. La ei se ajunge în 5 – 10 minute din parcarea numită Blocs de Céüse – Parking face est pe Google Maps. Este aceeași parcare din care se pleacă spre Grand Face.

Prima oară am ajuns aici într-o zi cu prognoză proastă pentru Céüse. A doua oară, chiar în ultima zi înainte de plecarea sprea aeroport. Fiind cu acces facil și la altitudine mai joasă, ne puteam retrage rapid în caz de vreme rea. De altel, prognoza s-a dovedit corectă și pe la ora 16 – 17 a început să plouă încetișor, ajungând ca într-un final să toarne.

O foarte mare parte din traseele de pe acești bolovani nu au nume, ei apărând în carte doar cu număr și grad. Ambele dăți am fost doar la bolovanul Bloc a Joel care are vreo 15 m înălțime și 15 trasee între 5c și 8b+. Am mai trecut o fugă și pe la Bloc a Dede, dar acolo era ceva mai aglomerat și am decis să nu stăm.

Trasee

Prima oară am intrat pe un 6a, traseul 6, aflat pe fisura evidentă a bolovanului. Mi-a dat knockout. N-am înțeles cu ce se mănâncă. Probabil că tre’ să te bagi cu totul în fisură și faci un ramonaj murdar, cine știe !? Eu am încercat să-l cațăr la bavareză, apoi la diedru, dar nimic, m-a ucis ! Așa că m-am tras de bucle, l-am dezechipat și ne-am mutat la altul. Voiam să uit cât mai repede de el. Ioana nici n-a vrut măcar să-l încerce văzându-mi performanța elegantă.

Ne-am mutat spre stânga, sub o surplombă, ca să fim siguri că avem un acoperiș deasupra capului în caz de vine ploaia. Cum ziceam mai sus, a venit și ploaia, dar nu ne-a udat. Aici am reușit să fac un 6b flash, traseul 3, pentru că mi-l echipase parțial Ioana. Apoi am mai făcut on sight un 6b și 2nd go un 6c, adică toate cele 3 trasee din partea stângă, din surplombă. Pe toate cele 3 trasee le-am simțit (mult) mai ușoare decât gradul, poate pentru că mi se potrivesc mai mult ca stil.

În ultima zi am venit aici datorită accesului rapid având și doar vreo 3 ore la dispoziție. Ne-am oprit la un 6b, traseul 13, care ne-a dat puțină bătaie de cap încât să stăm doar pe el. Am reușit să-l fac din a treia, dar e greu nene, greu. Ridicări brutale pe inverse la un pinch ținut pe triceps, cu stânga, traversări fără picioare cu prize foarte întinse la mâini sau cu opțiuni de 5 – 10 mm ca intermediare. Finalul este o față căzută draconică, apoteotică și lungă în același timp, iar ieșirea pe această față căzută a fost încununarea curajului la mine pe astfel de mișcări. Încă mă felicit pentru ce am făcut. Una peste alta, traseul este interesant și, cel puțin pe mine, m-a scos din zona de confort.

Dacă revenim zonă, cu siguranță vreau să mai vin aici că am mai pus ochii pe niște trasee, plus că aș explora câteva trasee și de la Bloc a Dede unde n-am rămas din cauza aglomerației.