Escaladă în Céüse

Așa cum spuneam în articolul precedent, motivul principal pentru care am venit în zonă a fost să ne cățărăm în Céüse / Ceuse. Aceasta este o zonă în care s-a împins gradul de dificultate în escalada sportivă către 9a+ atunci când Chris Sharma a „trimis” traseul Biographie (Realization) în 2001. Tot aici se află și unul din puținele trasee 9b+ din lume, Bibliographie, cățărat inițial de către Alex Megos în 2020. În fine, noi nu pentru aceste trasee am venit aici, ci pentru unele „umane”, abordabile și de către amatori ca noi.

Orientări și soare

Muntele Céüse se prezintă ca o mare bordură de stâncă, cel puțin așa se vede de la baza lui, cu cel mai înalt vârf, Pic de Céüse, aflat la 2016 m altitudine. De-a lungul acestei borduri sunt peste 600 de trasee de cățărat dispuse pe fețe sudice, estice și vestice. Deci toată cățărarea aici este foarte dependentă de prezența sau lipsa soarelui, în funcție de anotimp, neexistând umbră de la nimic altceva. Fiind vară, noi mai degrabă căutam lipsa soarelui.

Așa cum mai spuneam, este destul de greu să-ți dai seama când vine sau pleacă soarele de la diverse sectoare, asta pentru că ele nu sunt perfect orientate spre un punct cardinal, plus că peretele are multe ondulații. Astfel, pe același sector (să zicem estic) poți avea și soare și umbră în același timp !

Rute de acces

Din ce am văzut sunt 3 mari poteci de acces spre Ceuse, iar noi am fost pe 2 din ele. De fiecare dată am urcat cam 500 m altitudine în cca. 1.5 km de potecă. Marcajele dau niște timpi absolut revoltători de acces, de genul 45 – 50 de minute, însă noi n-am reușit sa facem sub 1h:30 niciodată. Nu pot spune că suntem cei mai rapizi, dar nici să scoatem la dublu aproape.

Ar fi niște explicații pentru acești timpi, în afară de faptul că poate cei care l-au estimat sunt mult mai bine pregătiți fizic. Unul ar fi că localnicii își lasă bagajul ascuns (stashed) pe sus pe durata a mai multe zile sau poate săptămâni, lucru foarte vizibil la sectoarele Biography și Demi lune. Astfel, ei nu cară coardă, bucle și altele de fiecare dată cu ei. Mereu eram depășiți de oameni care aveau în spate cel mult rucsaci de 20 L sau un rucsac la 2-3 persoane. Alte explicație, subiectivă, ar fi că noi am urcat pe căldură foarte mare de fiecare dată și asta în mod clar mă ucide, cel puțin pe mine. Porneam cu 30 de grade la 1300 m altitudine, pe la ora prânzului.

Ideea este că ori pleci pe munte la 6-7 dimineața ca să prinzi niște umbră pe fețele vestice, ca apoi să migrezi spre cele estice, fie pleci pe la prânz cu soarele în cap ca să prinzi umbră pe fețele estice. Cam așa am văzut că se practică.

Noi am urcat de 3 ori către Céüse și de fiecare dată am ales să vedem altă față a muntelui ca să ne facem o idee cât mai cuprinzătoare. Astfel, nu s-a pus problema să stăm să „lucrăm” vreun traseu sau să avem vreo ambiție de grad. Așa că am fost întâi la Face de Rat, apoi la Demi lune și, a treia zi, în Grand Face.

Face de rat

Accesul către Face de rat porneste din punctul de pe Google Maps numit Parking Lot, Ceuse Climbing, aflat lângă un camping. Aici am găsit locuri suficiente de parcare de fiecare dată, iar poteca pornește fix de lângă parcare. De fapt, de lângă această parcare, pornește o potecă mai abruptă și mai directă. Puțin mai înapoi pe drum, cu 200 m, se află o altă parcare în care este blocat accesul auto, de unde pornește poteca marcată roșu – galben. Aceasta este poteca „oficială”, mai lungă și mai lină.

În acest sector am ajuns în prima noastră zi, undeva pe la ora 17:00 – 18:00, deci târziu. Am nimerit la niște trasee noi care nu apăreau în carte și nici nu aveau toate nume scris la bază, dar care erau pe o stâncă super compactă cu pocket-uri clare și vizibile, aproape ca la panoul de cățărat.

Am intrat pe singurul traseu pe care l-am putut găsi site-uri, și anume Bienvenue chez Myrtoon (6b+). Traseul are mișcări mult peste grad, părerea mea, iar pentru top și ultima asigurare n-am găsit un plan. Topul este mult în stânga față de linia traseului și ai prize foarte, foarte delicate de mâini, iar la picioare mai nimic.

Așadar, n-am făcut traseul, cu toate ca mi-a plăcut mult, luând astfel un start bun al vacanței noastre în zonă :)) .

Demi lune

Accesul către acest sector se face ca la Face de rat cu diferența că, odată ajunși la Chemin de Ronde (poteca care leagă toate falezele între ele) se urmează indicatorul de Demi lune / Biography, spre dreapta. Pentru Face de rat se face stânga – sus.

Noi am ajuns la baza stâncii pe la 14:30 sau cam așa și toate traseele erau încă în soare. Unele din ele începeau să intre în umbră în partea superioară și undeva după 15:30, parcă, o mare parte din ele erau deja în umbră.

În sectorul ăsta n-am mișcat nimic și nici stilul de față dreaptă cu riglete de 15 mm nu m-a coafat. Ioana a reușit să facă on sight 2 trasee 6a si un 6a+, iar eu am intrat pe un alt 6a+ care m-a destructurat de la început și l-am abandonat.

Grande Face

Grande Face, așa cum indică și numele, este cea mai înaltă față a muntelui și locul a multe trasee multi-pitch. Accesul către acesta se face din mini parcarea numită Blocs de Céüse – Parking face est pe Google Maps. Indicatorul sugerează (într-un mod sfidător) doar 45 de minute până sus, însă noi am făcut 1h:30.

Am fost la un sector numit Inesperance care intră în umbră începând cu 14:30 – 15:00 (luna iulie). Aici am făcut on sight / flash un 5c (Teremakassi) și un 6a (Le chanson du dimanche) de față dreaptă / căzută și apoi ne-am mutat mai la dreapta pe un 6b de 25 – 27 m, numit Taberancle, unde am rămas până la final.

Stânca este mai pocketoasă aici, iar 6b-ul, are mișcari chiar interesante. Intrarea în traseu are un pas greuț de bouldering, care doar el ar fi un 6b (părerea mea), urmează o zonă ușoară cu mișcări întinse pe prize mari, iar la top, cum e tradiția, urmează partea dificilă, cu niște ridicări pe mișcări gaston și picioare foarte sus. În acest traseu topul este în mod special mai greu de asigurat dacă nu e prelungit. Am reusit să-l leg 2ng go, însă l-am simțit mai greu decât un 6b.

Pe lângă acest traseu mai sunt și altele de încercat pe care nu am avut timp să intrăm, dar cu siguranță ne rămân pe listă pentru când ne vom reîntoarce în zonă.

Idei de final

Chiar dacă sunt cotate cu o absolută asprime, traseele de același grad din diverse sectoare se simt la fel de grele, deci aș zice că sunt cotate omogen.

Din păcate am ajuns doar la 3 sectoare din cele câteva zeci, deci încă mai avem multe de descoperit. Se pare că încă se mai amenajează trasee din moment ce în cartea noastră publicată în 2023 lipsesc deja rute, așa incat numărul de opțiuni doar se diversifică în continuare.

Céüse este un loc cu foarte mare varietate de grade, însă dacă nu ai un proiect anume sau cumva nu vrei să vii aici „să-ți dai un examen de grad”, nu știu cât merită să faci a la long drumul de acces. Pe noi nu știu dacă ne-ar fi ținut să facem asta zi de zi timp de o săptămână. Cel mai probabil că ajungi să-ți lași chestii dosite pe sus ca să te miști mai repede pe acces.

De revenit vom reveni aici, ca să mai explorăm și alte faleze și sectoare.