Escaladă în Bușteni, faleza Piranha

Weekend-ul trecut l-am petrecut în zona Sinaia – Bușteni cu scopul principal de a face creasta Acele Morarului (articolul urmează) în una din zile, iar în cealaltă ceva escaladă. Vremea de la fața locului ne-a propus ca sâmbătă să rămânem la escaladă și duminică să mergem pe Ace. Fiind cazați în Sinaia, vizam faleza Sf. Ana, însă cursa de mașini care a avut loc tot weekend-ul a făcut ca circulația auto spre Cota 1400 să fie blocată pe o rază destul de mare. Și uite așa, ne-am orientat spre altă zonă și am ajuns la faleza Piranha.

Accesul

Trebuie să recunosc că am scris acest articol mai mult pentru partea de acces decât pentru realizările în escaladă. Așa cum se nimerește prin România, accesul la diversele faleze este neclar, iar Piranha nu face excepție. Accesul este acum și mai neclar din cauza efectelor exploatării forestiere. Lucrătorii forestieri au lăsat dezastru în urmă sau cel puțin așa am găsit noi: multe drumuri forestiere cu șanțuri și noroi, copaci împrăștiați peste tot (din aia mici și prăpădiți). Astfel, poteca odată clară, nu mai există acum. De fapt, poteca se pierde in rețeaua de drumuri forestiere.

Pentru acces, se pornește pe pârtia de ski Kalinderu. La jumătatea distanței dintre stâlpul 3 și 4 se vede o potecă foarte slab conturată în vegetația din dreapta. Ca reper ar fi o buturugă veche de lemn cu o pată roșie de vopsea și niște copăcei subțiri în spatele ei, cum se vede în poza de mai jos.

Primii 20m de potecă sunt clari, dar nu va bucurați încă. Ea dispare imediat și doar marcajul foarte vechi cu cruce roșie / portocalie mai ajută, însă și el a dispărut odată cu copacii căzuți la pământ. Aici găsiți un track GPS în format KML cu segmentul dintre pârtia Kalinderu si valea Seacă a Caraimanului. Cu câteva zeci de metri înainte de valea Seacă pornește o potecă în sus, spre faleză, unde se ajunge cam în 5 – 7 minute de la acest punct. Intersecția apare în poza de mai jos.

Nouă ne-a luat 2h:30 să ajungem, în loc de, să zicem, o oră și puțin cât ar fi trebuit.

Cățărare

De precizat că nu am fost singuri la faleză, ci 12 oameni în total. Partea funny a fost că niciuna din echipe nu a ajuns cursiv aici și toate au avut partea lor de balaureală.

Acum și câteva chestii despre cățărare. Faleza asta este de conglomerat și se află total la umbră. Traseele de conglomerat sunt în special de tehnică și echilibru. Noi am început metodic, de la cel mai ușor și anume cu Piranha (5a). Eu m-am dat de 2 ori și Ioana odată. Amândoi am legat traseul: eu din a doua, Ioana din prima.

Apoi ne-am mutat la Râma, 5b. Traseu ăsta e mai lung, vreo 20m, și se desfășoară pe un horn cam prăfuit. Traseul este interesant, fiind mai mult unul de poziționare în diedru. Nu l-am legat.

Și am încheiat cu Omida, 5c, un traseu de vreo 22m. Ei bine aici, se mai complică puțin treaba: traseul are mișcări mai greu de citit la prima vedere. Sunt câteva pasaje unde trebuie să știi secvența și să te încrezi pe micile prize de picioare, iar mâinile să le folosești mai mult pentru echilibrare. Îți trebuie puțină tărie de caracter pentru a face cursiv mișcările. Eu n-am reușit să-l leg cap, așa că mi-a rămas ca temă.

Ce aș mai putea spune despre faleză: distanța între asigurări pare mărișoară 2m – 2.5m, parcă mai mare ca în alte locuri. Cele 3 trasee pe care ne-am dat noi au spituri cu urechi din cornier, urechi ce sunt mai mici decât cele moderne (de ex. Fixe) ceea ce face ca punerea buclei să necesite puțină atenție.

Într-un final am reușit să salvăm o zi ce părea a fi pierdută inițial și să ne cățărăm puțin într-un loc nou pentru noi.