Escaladă de iunie în Baia de Fier

Weekend-ul trecut am reușit să ajungem de vineri în Baia de Fier. Este prima oară când venim în luna iunie care, de obicei, este cam călduroasă deja pentru cățărat în zona asta. Eu aveam un plan simplu, minimalist, și anume să „trimit” traseul Cosmin (7a) aflat în zona La Ieșire. Ioana, nu avea vreun plan specific, ci doar voia să ruleze niște trasee.

Pe traseul Cosmin mai intrasem în toamna lui 2024, într-o singură sesiune, dar atunci nu-mi era foarte clară linia lui și nu am apucat să-mi fac un plan complet. Între timp am găsit un topo mai clar pe site-ul climbromania.ro (vezi mai jos) și am constatat că traseele Simona și Cosmin au top comun. Eu credeam că traseul Cosmin se suprapune cu Arcada în cea de-a doua parte.

Vineri

În prima parte a zilei am lucrat, iar după-amiază am mers la cățărat. Am început eu cu Simona pe care am intrat ca să-mi echipez traseul Cosmin la coborâre. Ioana a intrat și ea pe Simona reușind să-l lege la prima parcurgere. Este prima oară când reușește să-l lege și acum i-a ieșit foarte elegant.

Apoi am intrat eu pe Cosmin reușind să-mi fac un plan pentru zona de jos. Pasul de după arcadă îmi era încă neclar, dar nici nu mai puteam să încerc pentru că mă ustura deja pielea. Afară era cald (~25 grade) și umezeală. Am abandonat ca să-mi mai rămână ceva piele pentru zilele următoare.

Între timp Ioana a vrut sa încerce traseul Geta (6a+), dar a reușit să-l lege on sight ! Chiar dacă pare un grad ușor pe hârtie, traseul este greu de citit și, după pasul în forță de la intrare, trebuie să susții un anume ritm și să bâjbâi după prize. Eu, de ex., n-am reușit să ajung în top cu tot cu buclele puse. Am coborât după vreo 4-5 bucle. Mi se părea prea de echilibristică și bâjbâială pentru gustul meu.

Sâmbătă

Încă de vineri știam că sâmbătă avea să fie o zi mai răcoroasă cu maxime de 20 de grade. Dimineață am fost în zona Țancuri unde a mai încercat Ioana diverse trasee pe care le avea ca temă. Așa se face că am mai dat peste un grup de 3 oameni care se cățărau un nivel și mai sus de Țancuri, intr-un sector nou. Aici se ajunge urmând poteca spre dreapta din fața sectorului cu traseele Răducu, Radu, Baloo etc. Se depășește apoi și sectorul cu Strănutul, Junghiul etc și se urca brusc la stânga pe o potecă mai slab conturată, apoi într-un minut se ajunge la destinație.

Intrând în vorbă cu cei 3 ne-au zis că pe trasee s-au dat doar ei și că nu sunt încă 100% deciși asupra gradelor. Sectorul are 8-9 trasee de la 5a la 7a/+. Cum deja venea soarele pe noi, am plecat pe cealaltă parte a văii, în zona La Ieșire, urmând să revenim aici duminică.

Ca și în ziua de vineri, am urcat intâi pe Simona ca să-mi echipez la coborâre traseul Cosmin. Cu ocazia asta mi-am făcut un plan și pentru segmentul de deasupra arcadei. După o pauză de vreo 15 – 20 de minute am intrat și l-am legat. M-am simțit super ok pe el și am executat planul fără dubii.

Aș preciza că în pasul de intrare a traseului (plecarea de pe prag), bucla 2 mergea poziționată puțin mai sus, poate cu vreo 30 cm. Chiar dacă ar fi devenit mai greu de asigurat de pe prag pentru cei puțin mai scunzi, cred că ar fi mai bine în caz de cădere. Eu am avut ceva emoții aici pentru că pasul este foarte delicat, de echilibru, cu prize cam proaste la picioare și mâini, iar bucla se află la nivelul genunchilor/tibei, pragul foarte aproape… ce să zic 🙂 .

Ioana a intrat apoi pe traseul Ioana (6b), însă nu l-a legat la primul go. L-a echipat, a marcat niște prize și am intrat și eu pe el, dar n-am reușit să ajung în top. Mă ucideau picioarele și am abandonat în secțiunea în care apare un fel de humă pe traseu. Simțeam cu îmi alunecă din mână tot ce atingeam, chiar dacă vorbim uneori de prize mari. Dacă mai vreau pe el, tre să urc cu peria de sârmă să-i dau o față mai prezentabilă întâi.

Duminică

Duminică dimineață ne-am dus în sectorul nou, de la Țancuri. Eu am intrat pe 3 trasee, Ioana pe 4. A început Ioana cu traseele de la dreapta, spre stanga: Jgheabul (5a) și Orga (5c). Am continuat eu cu Fisura Gălbenele (6a) pe care l-a dezechipat apoi Ioana.

Am intrat apoi pe cel mai greu traseu din sector, Clepsidra (7a/+). Este un traseu total atipic pentru Baia de Fier, cu o surplombă pronunțată și mișcări dinamice de bouldering. Aici am formulat un plan cum să ies din surplombă, însă mai sunt 2-3 mișcări de optimizat. Pentru că venea iar soarele pe noi (lupta veșnică cu soarele), l-am dezechipat ca să mai poată apuca Ioana să intre pe un traseu.

Și-a ales Bavareza (6a+). Nu a reușit să-l lege, pasul fiind la ieșirea din mica surplombă. Cu buclele puse și cu niște indicații de la Ioana, l-am facut flash. Pasul de la surplombă/prag este greuț și aș zice că-i dă măcar gradul 6b traseului, overall.

Cu Bavareza s-a terminat și weekend-ul nostru în Baia de Fier. Cu siguranță o să revin în acest sector să leg traseul Clepsidra și să mai încerc și restul de trasee, chiar dacă după grad sunt ușoare. Nu știi ca sunt ușoare decât după ce le-ai făcut 🙂 .