De două ori în Leonidio, Grecia, la cățărat

În perioada Crăciunului lui 2024 am fost pentru a doua oară în Leonidio, la cățărat. Prima oară fusesem pentru o săptămână, de revelion, în 2023. Dacă era după mine, mă mulțumeam să merg doar prima dată, dar pentru că Ioanei i-a plăcut mult și și-a dorit să mai mergem, am ajuns și a doua oară.

Drumul

Prima oară, pentru că am avut mai mult timp la dispoziție, am mers cei 1350 km cu mașina. La dus ne-am oprit într-un sătuc la malul marii, în singura pensiune disponibilă în zonă, iar la întors am făcut eroarea de a ne opri în Thessaloniki.

Spun „eroarea” pentru că la momentul când am ajuns noi în oraș (6 ianuarie) l-am prins foarte aglomerat pe străzi, în restaurante și peste tot pentru că toată lumea sărbătoarea Boboteaza și/sau Sf. Ioan. La modul general vorbind, Thessaloniki este un oras aglomerat și murdar. Brusc, Bucureștiul pe care câteodată tindem să-l criticăm pentru una și pentru alta, este un oras sclipitor, aranjat și curat față de acesta.

O altă experiență mai puțin plăcută în Thessaloniki a fost cu parcarea cazării sau, mai bine zis, cu lipsa ei. Cazarea era un fel de hotel self-service, fără personal, aflată pe o stradă îngustă și super aglomerată. După ce ne-am învârtit cu mașina 20 de minute în jurul ei, am sunat la numărul afișat pe Booking și am aflat că putem parca, cu plată, într-o benzinarie la cca 500 – 600 m distanță. Benzinărie ? Da, o benzinărie care avea și un service auto lângă ea. Am lăsat mașina acolo în niște condiții cam dubioase, în mâna unor persoane care nu transmiteau mare încredere. Surpriza plăcută a fost să găsim a doua zi, dimineață, mașina „nevătămată” cu toate lucrurile în ea.

Anul ăsta, adică 2024, am ales sa mergem cu avionul pentru că puteam sta doar 6 nopți plecați din București și cu mașina am fi petrecut aproape jumătate de timp pe drum. Am zburat la Atena, am închiriat un Suzuki Vitara cu 42 EUR / zi cu full insurance inclus, full insurance care, la pickup am aflat că, de fapt, nu era achitat sau inclus sau o alta vrăjeală. Drept urmare, pentru că nu am avut energia să mă mai contrazic, ne-a mai oprit suplimentar și o garanție de 280 EUR de pe card. O nimica toată !

Cazarea

Ambele dăți am stat la Hotel Polichni, în (satul) Poulithra. Este o cazare mică, cu câteva apartamente, gestionată de o familie super amabilă. Am fost surprins de fiecare dată să găsim în cameră, la sosire, niște mâncare cumpărată din partea casei (pâine, ouă, cașcaval, iaurt, unt, gem etc), dar și apă, cafea și ceai. Pentru că de data asta am ajuns târziu la cazare, mâncarea a venit la fix.

La cățărat

Dacă tot m-am apucat să scriu un articol despre Leonidio, măcar să aduc vorba și despre cățărat. Pe scurt, nu sunt un mare fan al zonei, în ciuda părerii generale cum că este o zonă superbă, ceva ce rar s-a mai văzut. Da, e frumos că ai varietate mare de orientari geografice și poti găsi soluții de cățărat pentru frig, cald, soare și pentru ploaie. În anumite sectoare marea se vede foarte frumos când te cațeri sau când filezi, iar în general ai foarte multă verdeață în jur și aer curat.

Mie nu-mi plac stânca și aglomerația.

Știu că în Leonidio sunt cu mult peste 2000 de trasee și că nu am fost în suficiente zone încât să pot avea o părere corectă și cuprinzătoare a tipului de stâncă, însă mie mi se pare foarte tăioasă, înțepătoare și neprietenoasă pentru mâini cu singurul plus că este aderentă. Excepție fac traseele pe coloane, care nu-mi plac de fel, unde stânca este mai șlefuită.

Aceeași stâncă câcăcioasă am întâlnit-o cam peste tot unde ne-am cățărat: Theos-uri, Love Ledge, Mars, Phobos, Hideout, X-mass și Montanejos. Doar în Leonidio am pățit ca după o zi jumătate de cățărat să mă usture pielea ca după 3-4 zile în alte zone din lume.

La fel și cu aglomerația: cu foarte mici excepții, toate sectoarele sunt aglomerate. Mereu trebuie să ai un backup plan pentru situația în care nu ai loc unde să stai la faleza. Dimineața este cel mai problematic când toată lumea cam vrea să se încălzească în același timp pe aceleași trasee (mai) ușoare.

Legat de gradele traseelor am observat și mi s-a zis că pentru o parte din ele, gradele date de la an la an în ghid se modifica în jos. Ce a fost 8a odată a devenit 7c+ sau 7c, ce a fost 7a s-a decotat la 6c+ sau 6c și tot așa. Înțeleg că inițial traseele au fost cotate „mai de vacanță” cu grade mai soft, iar acum au revenit asupra lor și le mai decotează pe aici, pe colo.

Legat de lungimea traseelor, am observat că în general sunt în zona de 25m și peste. Destul de rar ai ce face cu o coarda sub 50m, recomandat fiind să ai una de 70m. Noi am avut în ambele dăți coardă de 60m și pe unele trasee a trebuit sa fim atenți la coborâre pentru că depășeam lungimea corzii.

Mâncarea

Dacă nu prea m-am omorăt cu cățăratul, măcar m-am bucurat de mâncare. Am mâncat doar la 2 restaurante: la Myrtoon, în Poulithra, și la încă unul în centrul lui Leonidio. Ambele au mâncare foarte bună și variată, iar vinetele preparate în diverse moduri merită încercate ! În rest ne mai luam mâncare de la supermarket și aprozar, unde găseam legume foarte proaspete și gustoase.

De încheiere

Eu unul nu aș mai reveni prea curând în Leonidio, dar presimt că o să mai vrea Ioana să mai mergem. Din punctul meu de vedere o alternativă poate fi Sicila, unde ai avion direct, cam aceeași temperatură de iarnă și stâncă mult mai variată și prietenoasă. Rămâne de văzut !