Cupa României de escaladă și bouldering pentru copii, 2024, etapa 1

De prin toamna anului trecut, am început să mergem cu Alex și Alisa în mod consecvent la sală. De fapt, mai degrabă Alisa a început să vină consecvent, pentru că Alex făcea asta. Astfel le-am dat ideea că ar putea participa la niște concursuri de bouldering și escaladă în anul următor (adică în 2024), lucru ce li s-a părut interesant și s-au mobilizat cumva cu gândul la treaba asta.

Așa se face că în 2024 i-am înscris la Cupa României de escaladă și bouldering pentru copii sub egida clubului Natural High, asta dacă tot mergem aici la sală. Concursul de bouldering a avut loc pe 11 mai la Cluj, sala Gravity, iar cel de escaladă pe 25 mai la Târgu Mureș, în sala Blokx.

Motivul, cred eu, pentru care niciuna din etapele cupei nu se organizează în București este simplu: sunt prea puțini copii din București ca să pui toată țara să vină aici, față de restul de orașe care sunt mult mai bine reprezentate. Așa cum aveam să constatăm după ce am mers în Cluj și Târgu Mureș, Bucureștiul a fost reprezentat la toate cele 3 categorii de vârstă (U10, U12 și U14) de doar 5 copii, din care 2 erau Alex și Alisa (la U12). Este un număr foarte mic dacă ne gândim că Bucureștiul are 2M+ locuitori și 7 săli de cățărat. Restul de copii din competiție vin în majoritate de la cluburi din Timișoara, Cluj, și Iași, dar mai ales de la Timișoara.

Proba de bouldering, Gravity, Cluj

Formatul a fost de 8 trasee, cu maxim 5 încercări pe fiecare în timp de 2 ore. Fiecare categorie de vârstă a avut propriile trasee pe același perete. Asta a însemnat că între fiecare categorie exista un interval de timp în care amenajatorii schimbau rutele. A fost un efort logistic semnificativ, mai ales că aveau doar o oră să facă asta.

Nici Alex, nici Alisa nu au făcut cine știe ce la proba de bouldering. Măcar Alex a reușit un top și 3 zone, în timp ce Alisa a luat doar 2 zone. Alisa se cam bosumflase ca nu i-a reușit primul traseu pe care a intrat, care era și cel mai ușor, dar și-a revenit după câteva minute și s-a mutat la restul de trasee. Alex a avut și el un moment de cădere, că tot nu apuca să intre pe un traseu. Pentru că le-am setat așteptările cu câteva săptămâni înainte de concurs, amândoi au terminat până la urmă proba de bouldering destul de OK ca moral, chiar dacă nu prea le-au ieșit traseele.

Cu ocazia asta am observat ce diferențe mari de corpuri, de dimensiuni, sunt intre copii. Fata care a câștigat la U12, cred că avea 160 cm înălțime, iar la U14 erau fete și de 170 cm înălțime, dar și de 140 cm.

Traseele mi s-au parut grele, chiar foarte grele, atât la U12, cât și la U14. Lucrul acesta pare a fi confirmat și de numărul de topuri făcute: la fete, U12, s-au făcut doar 6 trasee, iar unul din cele 6 a fost făcută doar de o fată. Exact aceeași statistică și la băieți U12: 6 topuri făcute, unul din ele doar de un concurent. La U14 nu am clasamentul, dar țin minte că au fost cel mult 5 topuri la băieți.

Două din trasee aveau niște mișcări pe care Alex și Alisa nu știau să le facă pentru că nu le-au exersat: unul era cu o săritură laterală spre stânga dintr-un start static, din care trebuia să îți faci balans. Altul era cu un fel de run and jump spre dreapta, pe volume de lemn lucioase la picioare și riglete de 20 mm la mâini.

Proba de escaladă, Blokx, Târgu Mureș

Proba de escaladă a cumulat, de fapt, 2 probe: escaladă speed și lead/manșă. Doar categoria U14 a mers lead, restul au parcurs traseele manșă. La ambele probe erau 2 trasee care trebuiau parcurse în format flash într-un timp maxim de 5 minute, pentru toate existând o demonstrație de execuție în prealabil. Traseul de speed nu e cel clasic pe care-l vedem la competițiile de seniori, ci era un traseu normal, dar cu prize dese și bune.

Măcar aici au fost traseele mai abordabile și au reușit să miște pe ele. Chiar vorbeam cu Ioana înainte de competiție că, dacă sunt trasee la fel de grele ca la bouldering, se va termina competiția în 3 minute pentru ei. În fine, după cum spuneam, aici a fost mai bine: Alex a făcut un top și 2/3 din al doilea traseu, la calificare, și 2/3 din traseul de finală ieșind astfel pe locul 5 ! Alisa nu a reușit să facă niciun traseu: pe primul, cel mai ușor, a căzut la jumătate, iar pe al doilea a fost descalificată după primele 5 mișcări, pentru că a pus piciorul pe o priză care nu făcea parte din rută. Evident că a dat-o în plâns puțin, dar și-a revenit după ce am mai discutat cu ea și la scurt timp a depășit momentul, începând să încurajeze restul de concurenți.

Față de Natural High, peretele de escaladă de aici este mai înalt (15 m conform site-ului sălii) și cu o surplombă pronunțată pe la mijloc. Practic rutele pe care le-au avut de parcurs cereau un anumit nivel de anduranță la surplombă pe care, cel puțin Alisa, nu-l avea.

Concluzii

Pentru proba de bouldering e clar că trebuie să exersezi niște mișcări specifice de concurs ca, odată ce vezi un traseu, să știi exact ce ai de făcut. Nu este suficient, copil fiind, doar să te cațeri la sală și atât.

Pentru proba de escaladă, în primul rând ai nevoie de anduranță pe surplombă și în al doilea rând, trebuie să stăpânești bine tehnica clipsatului de bucle. Am văzut mulți din copiii care se cățărau lead că întâmpinau probleme la asigurat buclele și, o parte din ei, și la poziționarea corpului față de coardă. 3-4 au căzut răsucindu-se cu capul în jos pentru că și-au agățat piciorul în coardă. Nimeni nu a fost rănit, dar de speriat, clar s-au speriat. Aici copiii noștri au un plus, pentru că au deprins cât de cât mecanica asigurării tot luându-i cu noi la stâncă.

Despre Cluj și Târgu Mureș nu pot spune prea multe, că nu am avut timp de plimbat. În ambele am avut provocări în a găsi niște restaurante să mâncăm. În toate cele 4 restaurante din ambele orașe am așteptat foarte mult să vină mâncarea, câte 40 – 60 de minute, iar prețurile la fel ca în București, 60 – 70 de lei de persoană pentru o masă fără pretenții de alimente scumpe. În Cluj ne-a fost cel mai greu să găsim restaurante care nu servesc doar burgeri sau prăjeli românești.

Drumul până în cele 2 orașe este încă îngrozitor: 7h până la Cluj, 6h până în Târgu Mureș, cu mici pauze de câteva minute la benzinării. Horror ! În același timp ajungem în Grecia, lucru ce presupune 2 vămi.