Cu MTB-ul pe traseul de ultramaraton Ciucas, pe langa Muntele Cailor

Cu MTB-ul pe traseul de ultramaraton Ciucas

Dacă tot nu voiam alerg distanţe prea mari aşa de repede după 7500 şi dacă tot trebuia familiarizez puţin cu zona traseului de ultramaraton Ciucaş, am luat bicicleta şi am pornit în recunoaştere. Sâmbătă ne-am lungit prin Bucureşti, am plecat târziu şi abia pe la ora 17 am ajuns în Cheia. Aşa am hoatarat nu mai fac nimic sâmbătă. Simplu, nu ? A nu face nimic e cea mai uşoară şi la-ndemână alegere 🙂 .

Plecarea pe traseu

Dar duminică dimineaţă m-am trezit pe la 6:30, am mâncat un power cake de la Aptonia (e bună apropo, mănânc a treia oară) şi pe la 7:10 am urcat pe bicicletă şi i-am dat la deal, pe DN1A spre pasul Bratocea. De acolo voiam intru pe traseul de concurs spre Măneciu, ceea ce am şi reuşit.

Traseul începe cu o urcare tărişoară ca înclinaţie care nu merge făcută pe biclă, ci pe lângă ea. Aşa am început mi aduc aminte cât de frumos este te loveşti cu pedala în tibie, gleznă şi gambă atunci când împingi la deal fierul cu două roţi. Dar ce frumos înjuram când se întâmplau astea! Nici mie nu-mi venea cred cât de bine mi se legau rimele.

Imediat după urcare se intră pe un forestier pe curbă de nivel, apoi mai vine o coborâre mică, iar curbă de nivel şi se ajunge apoi în golul alpin. Aici este şi apă. Bine de ştiut.

Rătăcirea

Dacă până aici drumul a fost mai „tehnic” dacă-i pot zice aşa, adică a mai avut un şanţ, nişte rădăcini, o măslină, o atenţie, de aici încolo drumul este un forestier clasic, destul de bun, nu abrupt şi foarte alergabil. Aşa am tot mers pe el, mai mult pe bicicletă, şi am trecut pe lângă vârful Bobu, vârful Grohotiş şi… m-am rătăcit. Da, am reuşit şi acum. A fost simplu, zic. Nu în sensul m-am pierdut sau ceva, doar nu găseam ieşirea de pe acest drum forestier „principal” care trebuia scoată înspre DN1A, barajul Măneciu. Am întrebat şi nişte culegători de afine, care ori erau băuţi, ori făceau mişto de mine, ori i-a adus cineva acolo legaţi la ochi, dar dea boala dacă ştiau unde merge drumul acela forestier principal. Cică duce „undeva sigur”, ziceau ei. Am văzut nu o scot la capăt cu ei, m-am întors încă vreo 3km până am dat de nişte ciobani pe care i-am întrebat acelaşi lucru, dar nu am înţeles mare lucru din explicaţiile lor. În fine, am luat-o pe unde mi-au zis ei şi am ajuns nicăieri. Nu se vedea nici urmă de drum sau potecă.

Aşa am urcat până pe un vârf cu o cruce de lemn (o fi fost vf. Grohotiş ?) de unde am coborât matematic spre DN, cărând bicla în spate erau numai smocuri mari de iarbă de abia mergeam, şi am ajuns la o stână. Acolo am dat iar de câini care lătrau şi de nişte ciobani care mi-au zis drumul pe care-l căutam eu era cu 3 coame mai în spate, adică de unde veneam. Ahhhhhh ! Acum nu mi-e clar dacă era exact în punctul de unde m-am întors iniţial sau mai în faţă.

Retragerea

Pentru era destul de târziu şi rămăsesem şi fără apă, am hotărât întorc pe drumul pe care am venit. Deja făcusem vreo 40km şi trecuseră vreo 4 ore şi ceva. Ca  ies de la stână în forestierul principal, am mers pe o potecă bine conturată care s-a terminat brusc. Aşa ia din nou fierul în spate şi da-i la deal. Ce m-am distrat !

Am ajuns şi la drum şi cu vreo 8km înainte de pasul Bratocea, când încă eram pe dealuri pe acolo, m-au ajuns nişte motociclişti. Doi mai exact. Cum aveam limba lipită de gură de sete, le-am cerut nişte apă, măcar 200ml umezesc şi eu puţin. Oamenii au fost super amabili şi mi-au dat 1L! Nici nu pot va zic cât de bucuros am fost, de parcă am primit o medalie la vreo olimpiadă. Cu lichide în stomac am prins energie şi am ajuns repede la punctul cu apă de care ziceam la început, am mai umplut un litru şi i-am dat la vale spre DN.

De acolo în Cheia am coborât rapid prinzând şi 50km/h pe MTB! Aşa s-a terminat şi ziua asta cu vreo 70km făcuţi cu 1700m diferenţă de nivel, din care doar 20km – 20 şi ceva din traseul de concurs. Măcar am văzut cam cum arată terenul şi m-am mai orientat puţin în peisaj, chiar dacă m-am rătăcit. Din cei 70km, vreo 10km tot am împins şi tras de bicicletă pe diverse dealuri şi porţiuni. Am băut 4L de apă cu isotonice, din care unul cu împrumut, şi am mâncat 5 geluri de 35ml.

Tags:
Category:

Un comentariu

  • Ionut Voda – Sport Blog » A doua recunoastere cu MTB-ul pe traseul de ultramaraton Ciucas
    26 iunie 2018 la 16:32

    […] ca la prima tura de recunoaștere a traseului lung de la Ciucas, lucrurile n-au ieșit asa cum le-am planificat, la a doua ieșire am mai făcut niște […]