Alergare prin zona lacului Sf. Ana

Week-end-ul ce a trecut am fost în team building prin judeţul Covasna, pe lângă staţiunea Balvanyos. Staţiunea este pe lângă lacul sfânta Ana, cam la 10km, aşa. Cum prin zona pe acolo sunt multe păduri, m-am gândit că sunt şi multe trasee turistice. Logica mea a fost confirmată după ce am găsit pe un site o listă cu trasee spre şi dinspre staţiunea Balvanyos. Unul din trasee avea promisiunea că leagă această staţiune de lacul Sf. Ana. Lungimea dată pe site era cam de 8.5km cu 245m diferenţa de nivel +/-. Deci aveam un plan.

„Pregatirea”

Vineri seară a fost cu foc de tabăra, băutură şi culcat pe la ora 2. Parcă. Sâmbătă ziua au fost activităţi de team building care s-au petrecut în mare parte în bătaia necruţătoare a soarelui. Seara a urmat cu muzică, DJ-ială, băutură şi culcat la 4:30. Parcă. Deci mi-am creat condiţiile pentru alergarea de duminică dimineaţă. Cu toate că sâmbătă seară a fost noapte lungă, am reuşit să ne asamblăm 4 oameni pentru a face o alergare spre lacul Sf. Ana: eu, Sorina, Cătălin Z şi Vali. Suprinzător chiar, dar pe la 11:30 am şi reuşit să ne adunăm cu toţii aşa cum ne stabilisem sâmbătă seară. Ce înseamnă determinarea asta 😀 .

Duminica

Traseul începe pe asfalt, în coborâre. Se merge aşa cam vreo 2km şi apoi se intră pe o potecă prin pădure. Poteca debutează cu o urcare de 250m diferenţă de nivel şi cam 1km lungime. Nu e nici tare, nici lungă, dar o simţi. Eu am alergat pe aici la deal pentru că simţeam că „intră„. După urcarea asta urmează o coborâre mai scurtă şi mai lina care se termină din nou în drumul asfaltat. De aici se urmează drumul teoretic până la lac. Dar noi nu am ales calea asta banală, ci am mers drept în faţă printr-o poiană (drumul făcea stânga). Poiana era frumoasă, luminoasă, pitorească, dar avea puţine urzici şi multe gâze în aer. Sorina ne-a arătat şi un pui de căprioară pe acolo, dar ne-a zis prea târziu că să ne scoatem arcurile şi să-l vânăm 🙂 .

De la punctul de control spre lac (unde se plăteşte taxa auto) am coborât prin pădure, pe nişte poteci, neurmand drumul de maşină. Aşa că am ajuns foarte repede jos. Coborârea este destul de abruptă, dar drăguţă. La lac atmosferă câmpenească: grătare încinse, fum în aer, oameni în apă, oameni pe lângă apă, unii îmbrăcaţi, alţii dezbrăcaţi. Nu aş putea să-i clasific şi după alte criterii sociale pentru că nu am stat prea mult.

De la hotel şi până aici am făcut 6km. Dacă tot am ajuns până aici ne-am hotărât noi să dăm şi o tură de lac că să-l explorăm în întregime. Între timp ne-am mai întâlnit cu alt grup de colegi care veniseră pe biciclete până aici. Traseul de ocolire a lacului are fix 2km, mai mult cu vreo 500m faţă de cât estimasem eu că are avea.

La întoarcere am mers pe acelaşi drum doar că am ocolit poiana cu căprioară şi urzici, luând-o pe şosea. La final ne-au ieşit 15km cu 550m diferenţa de nivel +/-.

Luni

Luni am repetat povestea, dar de data asta doar eu cu Sorina. Am mers pe acelaşi traseu, iar am cărat arcurile la noi, dar n-am mai văzut căprioara. Cantitatea de gâze pe metru cub parcă era mai mare faţă de ziua precedentă. Pe la lac pustiu de dată asta: nici grătare, nici oameni la plajă, nici nudişti. Nimic. Dezamăgiţi că nu avem ce poza, nu am stat prea mult pe acolo şi ne-am întors tot pe acelaşi drum. De data asta am făcut 14km, dar cu aceeaşi denivelare. Diferenţa de distanţă vine de la faptul că prima oară am greşit de vreo 2 ori traseul şi am mai balaurit puţin, în valoare de 1km.

Cam asta a fost şi cu alergarea prin zonă, pe acolo. Una peste alta traseul este chiar drăguţ şi în mare parte la umbră. Deci se poate face comod şi pe timp de zi, nu neapărat dimineaţa. Am pus şi câteva poze făcute cu telefonul Sorinei pentru că n-am avut aparat foto niciunul la noi.

[divider scroll_text=”SCROLL_TEXT”]

Credit imagini: Sorina, Adrian Mihalache, Cristi Roman