Alergare de iarnă prin Piatra Mare, zona Bunloc

Planul de azi era să merg împreună cu Croco și Doina pe un traseu în Brașov: cu plecare de pe lângă Tâmpa până pe vf. Postăvaru și retur. Ei aveau să meargă cu schiurile, eu pe lângă ei, în alergare și mers. Dar ce să vezi ? Prin Brașov era cam subțire cu zăpada și foarte cald, pe deasupra. Cam 8 grade. Bun, deci planul A tocmai picase.

Planul B: „hai în Piatra Mare și de la Dâmbul Morii să intrăm pe traseul spre cabana Bunloc”, ne ziceam noi. Am făcut și asta. La 10 minute după ce am oprit mașinile la Dâmbul Morii, a început să plouă. Curgea destul de bine, de parcă era vară. Noi nu ne-am lăsat intimidați sau păcăliți de aparențe. Nu era prima oară când începea ploaia. Așa că am luat-o pe traseu, spre Bunloc. La vreo 500m constatam că ploua din ce în ce mai frumos (adică tare) așa că îndoiala a apărut în sufletele noastre. Eu nu eram îmbrăcat pentru ploaie din asta. Ori alergam să mă încălzesc, ori mergeam înapoi  la mașină.

Am făcut noi 3 un consiliu și a ieșit planul C. Acesta avea 2 variante: Croco și Doina s-au dus la piscină în Brașov, eu în alergare înainte spre Bunloc și apoi  spre cabana și vârful Piatra Mare.

Pe segmentul ăsta de traseu, cu Bunloc și cabana Piatra Mare, nu mai fusesem niciodată. Eram curios cum o să fie. Până la cabana Bunloc am ajuns rapid, cam în juma’ de oră. Drumul până acolo a fost plin de noroi și fără zăpadă, deci nu mergea deloc de schiuri. De la cabană în sus a urmat o porțiune de traseu care nu mi-a plăcut deloc: era foarte neclar, poteca îngustă, rădăcinoasă și discontinuă sau cel puțin așa părea. Eu am prins zăpadă destul de puțină, dar foarte moale ceea ce îmi îngreuna deplasarea.

După vreo 2km se termină mizeria asta de potecă și se ajunge pe o culme, care se și urmează până la locul numit Peștera de Gheață. Aici a fost mult mai ok poteca, dar mai slăbuț marcajul. M-am semi-amețit de vreo 2 ori, cu toate că mai aveam un set de urme în față. Și cei dinaintea mea s-au cam încurcat. La Peștera de Gheață m-am întâlnit cu un grup de 20 de oameni, toți trecuți de 60 de ani. Bravo lor ! Chiar îi apreciez că se organizează așa și că se plimbă pe munte.

Până la peșteră făcusem 1h, iar indicatorul mai arăta până la cabană 45 de minute. Cam ciudat, pentru că de la cabana Bunloc (mai sus de ea, de fapt) la cabana Piatra Mare era dat 4h:30.

De aici încolo drumul a fost mult mai clar pentru că era și mult mai umblat.

Pe la cabană, puțină lume pe afară. De fapt, nimeni 🙂 . Tocmai veneau niște oameni de pe vârf, când am ajuns. Vântul nu bătea tare, cum mă așteptăm eu, așa că mi-am zis să mă duc și pe vârf. Dar ce să vezi ? Cu doar 200-300m lineari înainte vârf, am făcut cale întoarsă. Rafalele de vânt cred că aveau 60km/h sau mai mult, pentru că atunci când îmi băteau din față, făceam eforturi foarte mari să înaintez. Când băteau din lateral, mă dezechilibrau. Am căzut de 3 ori din cauza asta. În tot acest timp mă răceam super rapid în hăinuțele mele ude, așa că decizia a fost ușoară.

La coborâre am luat-o pe drumul familal. Nu s-a mai întâmplat nimic spectaculos. Toată roata asta prin Piatra Mare mi-a luat 3h:50 și a avut 18.5km cu 1500m D+. Nu este un traseu pe care l-aș mai repeta, mai ales zona aia cu Bunloc – Peștera de Gheață sau cel puțin nu iarna.