VeloPower Road Race 2014

Iata ca am ajuns sa particip si la primul meu concurs de cursiere. Inca de anul trecut, de cand am aflat de el, imi doream sa rulez aici. Atunci nu am putut din motive sociale si obiective insa anul acesta n-am mai ratat ocazia! 🙂 Cum pe traseul concursului am mai fost fie integral, fie pe diverse bucati, nu se punea problema de orientare.

Intriga

Intrucat cursa a avut loc pe langa casa de vara a bunicii mele, nu am avut problemele uzuale de logistica: unde stai, ce mananci, cum ajungi. Deci niste griji in minus. Vineri seara am mai verificat site-ul organizatorilor si am aflat ca startul se decalase de la ora 10 la 11. Bine ca m-am uitat inainte sa ma culc ca sa mai castig o ora de somn. Sambata dimineata, cand m-am trezit, batea vantul ca nebunul si soseaua era inca uda de la ploaia de peste noapte. Cum era si putin racoare, undeva la 12-13 grade si inorat, parca nici nu-ti mai venea sa te duci la start :)) .

Concursul s-a suprapus cu ziua orasului Panciu, oras de unde s-a dat si startul, ocazie cu care am prins foarte multa animatie si agitatie pe aici unde de obicei lumea este destul de concentrata doar in jurul pietei si a targului de weekend. Ei bine acum erau multi oameni pe strada si pe langa strada, asteptand startul concursului si restul de festivitati puse la cale de primarie. Cu ocazia asta am vazut si o mini-fanfara defiland pe strada principala insotita de un fel de majorete, cu varsta de sub 18 ani defapt, care mai animau pe acolo atmosfera. Deci totul era pregatit pentru concurs 🙂 .

Actiunea

La start cred ca am fost cam 200 de biciclisti, daca nu mai bine, din care multi imi pareau foarte fit si practicanti dedicati ai acestui sport. Spun dedicati fata de mine care incerc sa ma impart intre mai multe 😀 . La concursurile de bicicleta pe sosea sunt cumva 2 starturi: unul „de plecare” cand porneste cronometrul si unul „tehnic” de la care te poti depasi, iti poti da coate, in fine, poti intra in atmosfera de concurs. Pana la statul tehnic (aflat cam la 11km de la start) coloana este limitata de o masina a organizatorilor care merge cu maxim 30 km/h. Pe toata durata concursului am avut si o masina de politie in fata care deschidea drumul pentru ca circulatia nu a fost oprita.

Partea de inceput porneste la vale cca 3km, din care o portiune are cam 7% panta (zic eu), unde prinzi cam 50km/h daca dai la pedale. Deci cel putin eu nu am fost limitat la 30km/h cu toate ca eram la doar 100m in spatele plutonului. De precizat ca si aici, ca si la alergare, s-a plecat tare de la start. De fapt, mult mai tare sau mult mai tare decat ma asteptam eu. Prima urcare spre Tifesti am facut-o lejer, desi are o rampa cu un maxim de 13% si am reusit sa ma tin de pluton pana la startul tehnic. De acolo s-a schimbat treaba. Desi am mai mers cu plutonul cam 1-2km, incet, incet m-am distantat de ei sau ei de mine si am ramas cumva intr-un grup izolat de „rutieri”.

Cu toate ca ma gandeam ca nu o sa trag tare, ei bine am cam mers la maxim si cu toate astea abia ma tineam de pluton. Deci se mergea al naibii de tare pentru mine. Am constatat ca ma limitau muschii (cavadricepsii in special) si nu respiratia, ca la alergare. Deci alt regim de efort aici. Alta smecherie. Reuseam sa tin un ritm alert de 1-2 minute pana incepea sa apara acidul lactic in muschi, apoi o lasam mai incet putin. Dupa inca 1-2 minute de mers mai usurel, acceleram iar. Se pare ca pragul meu de acid lactic e ma jos decat a baietilor din pluton. In fine m-am resemnat cu ideea si m-am tinut de planul meu de hidratare si alimentatie.

Dupa vreo 30 de km, imediat cum faci dreapta din Vidra spre Campuri, m-am trezit deodata din spate cu o mare de biciclisti. Ma intrebam ce naiba se intampla si am aflat ulterior ca era plutonul care se ratacise la un moment dat. Nu inteleg cum a fost posibil ca 100 de oameni sa se rataceasca cu masina de politie si a organizatorilor in fata, dar in sfarsit. Cert este ca au trecut pe langa mine ca un roi de albine de m-au facut sa ma simt o musca. Nene, m-au facut sange. Abia am reusit sa ma tin dupa ei 30 – 60 de secunde dupa care mi-am dat seama ca nu am nicio sansa si am lasat-o mai moale. Dupa inca vreo 10-15km a mai trecut pe langa noi, grupul izolat, o masina a organizatorilor care ne-a zis ca suntem in spate rau. Mai sa fie! Eu estimam ca plutonul era la un 5 minute in fata si, dupa calculele mele, mai trebuia sa fie cineva dupa noi, dar se pare ca organizatorii erau de alta parere. In fine. Am continuat sa dau cat am putut de tare la pedale, am mai urcat un deal, am trecut pe un pietris pe langa un pod stricat, am mai coborat o vale si inca un deal si am ajuns in DN-ul Soveja – Panciu, un drum cu precadere descendent, cu exceptia urcarii spre Straoane.

Avand vantul din spate pe aceasta portiune, am incercat si reusit sa ma tin la o viteza de peste 40km/h. La vale ajungeam la peste 50km/h. Cam la km 60 de la start am simtit ca merg cam in hopuri cu roata din spate. Ochii au confirmat ce a simtit corpul si anume o pana. Am cursiera asta de un an si jumatate si chiar ma intrebam acum 2 saptamani cum de nu am facut inca nicio pana, mai ales ca am si mers de cateva ori cu ea pe drumuri neasfaltate. Ei bine, dorinta mi-a fost ascultata si pana a fost facuta. In concurs! Initial voiam sa dumnezeiesc, dar m-am luat cu reparatia si am uitat sa fac si asta. Am reusit intr-un timp de 13 minute sa o repar si am plecat la drum. Deja fusesem depasit de cel putin 20 de oameni asa ca am renuntat si la ideea de clasare sau de timp. Dar tot am tras tare pana la sfarsit de mi-au iesit ochii din cap.

Deznodamantul

Asa ca am terminat concursul in 2h:52. A avut 78.2km cu 750m ascensiune si 800m coborare. Nu stiu pe ce pozitie am ajuns ca, desi a fost cronometrare cu cipuri, nu s-au facut publice rezultatele pana la acest moment. Am inteles ca din cauza unei probleme tehnice. Ca alimentatie am mers in mare pe izotonice (1.3 L) cu concentratia de 100g carbohidrati la litru si un gel de 70ml.

Organizarea a fost foarte buna in ceea ce ma priveste. Poate nu aveam aceeasi parare daca eram in plutonul ratacit 🙂 . Daca mai particip si la anul tinta va fi sa ma tin de pluton!

[divider scroll_text=”SCROLL_TEXT”]

Credit imagini: Iulian Sandu, Ciprian Bogoi si Razvan Turturica