Ultima alergare pe 2014, brazi albiti

Ultima alergare pe 2014

Fara sa urmaresc neaparat sa merg la munte pentru o alergare in ultima zi din an, pana la urma asa s-au aranjat lucrurile. Impreuna cu Ionel, venit in tara cu „afaceri” de familie, am mers pana in Piatra Craiului. Pe aici sunt variante de alergat chiar si cand este zapada mare si/sau proaspata, asa ca a fost alegerea fireasca. Planuiam o tura in jur de 20 km.

Asa ca miercuri, pe 31 decembrie, la ora 10 si ceva eram deja parcati la cabana Gura Raului si ne pregateam sa ne bucuram de temperatura de afara, care era la  un -13 sau -15 grade. Nu mai stiu exact, dar la valorile astea 2 grade nu mai conteaza 🙂 . Ne-am schimbat si am si plecat la drum in alergare usoara. Cu toate ca abia iesisem de la caldura, mi-au si inghetat mainile in vreo 5 minute. Le-am frecat, le-am agitat, le-am suflat si si-au revenit si ele intr-un final.

Bun. Pana in Poiana Zanoaga ne-a fost cam „frigut”, dar odata ce am iesit la soare ne-am mai incalzit putin. Contrar prognozei, am avut parte de soare 100% (fara urma de nor) pe toata durata zilei si de un vant foarte slab spre inexistent. Dar frig 😀 . Nu de putine ori mi-a inghetat parul din nas si am inceput sa respir pe gura. Dar sa revenim la traseu. Din poiana am urcat spre Piatra Mica pe niste urme mai vechi de o zi (avea sa aflam mai incolo) si am ajuns cam in 1h:35min pe varf, numarand de la start. Am marcat momentul mancand un gel (doar eu) si band o apa (amandoi). Apoi am mai facut o poza si in nu mai mult de 6-7 minute am inceput sa cam tremuram cu toate ca nu batea vantul. Impreuna cu regretele ca parasim o asa frumoasa priveliste, cum se vedea totul de sus, am plecat inapoi la vale ca sa ne incalzim. Pe coborare ne-am intalnit si cu Lucian Clinciu si Pepi Tilea care urcau sa pregateasca lemne pentru focul de revelion. Am mai stat vreo 2 minute de vorba cu ei timp in care tremuram ca o rozatoare. Din nou ne-am luat regretele, de data asta pentru scurta discutie cu ei, si am plecat la vale.

Urmatorul punct pe harta era cabana Curmatura. Aici am gasit mai putina lume decat ma asteptam eu, asa ca ne-am permis sa ne omenim cu un ceai si o prajitura cu urda. Bai buna prajitura asta fratilor! Merita mers pana acolo doar ca sa o gustati 😀 . Dupa inca 10 minute a venit din nou timpul sa plecam, impreuna cu regretele parasirii unui loc cald si uscat, si sa ne avantam afara. Daca tot eram acolo, am zis sa urcam si in saua Crapatura sa mai facem o poza. In 13 minute am fost sus, am facut 3 poze si in alte 8 eram inapoi la Curmatura. Eficienti, nu gluma. Am mai salutat odata cateii si am plecat pe forestier la vale spre Zarnesti. Ca sa mai lungim putin drumul, am mai facut o bucla pe traseul de triunghi rosu, deci am mai adaugat cca 2km, asa zic eu.

Prin Prapastii iar frig, cred ca cel mai frig din ziua asta. Plus ca adia si mai tare vantul. Am trecut la 2 perechi de manusi ca sa-mi mentin membrele calde. Deja incepeau sa apara grupuri mari de turisti in zona, care profitau de vremea frumoasa. Una peste alta am ajuns si la masina inapoi adunand 19 de km modesti facuti cam in 4 ore. Zapada a fost cam nasoala: era moale, instabila si asezata oarecum pe un strat de gheata. De urcat am adunat vreo 1400m diferenta de nivel. Cam asta a fost si pentru 2014 🙂 .

Tags:
Category:

Un comentariu

  • Ionut Voda – Sport Blog » Ultima alergare pe 2018
    2 ianuarie 2019 la 18:56

    […] uitam pe blog și am văzut că mai am un articol din categoria “ultima alergare în anul…” și, culmea, tot eu cu Ionel eram protagoniștii. Era in 2014. Într-un fel mă așteptăm ca eu […]