Trekking pe ceață la final de an

Cum a trecut ceva timp de când nu am mai fost într-o plimbare pe la munte, ne-am gândit că e cazul să facem acest lucru, sperând și la puțină zăpadă. Ne-am gândit să mergem pe platou, în Bucegi, cu urcare din Sinaia.

Așa că duminică am luat gondola și apoi cabina că să ajungem direct pe platou, scutind-o astfel pe Ioana de neplăcuta urcare a muntelui. Nu aveam cine știe ce plan, doar să ne plimbăm. Încă de jos ne-am dat seama că o să avem parte de ceață și vânt. Temperatura la ieșirea din gondolă, la 1400m, era de -5 grade. Aceeași poveste și la Cota 2000, unde aveam vizibilitate cât să vedem următorul stâlp de marcaj.

Zăpadă nu era mai deloc și totul înghețat bocnă. Inițial ne-am propus să mergem până la Piatra Arsă și în funcție de condiții și de cum ne simțim să vedem ce facem. Deja era o opțiune să coborâm pe Piciorul Pietrei Arse dacă tot nu era zăpadă deloc.

Pentru că vântul se mai calmase puțin, ne-am zis să continuam și până la cabana Babele, ca să mai adunăm niște km. Pe tot drumul până la Babele nu am întâlnit niciun turist, doar am auzit voci prin ceață pe la Piatra Arsă. La fel și la Babele, doar auzeam voci din stația de cabină, dar nu prea vedeam mare lucru. Oricum nu e nimic de văzut pe aici.

Așa că ne-am întors spre Piatra Arsă, iar de acolo am continuat coborârea pe Piciorul Pietrei Arse. Vremea s-a schimbat rapid și a ieșit soarele, iar cerul a devenit atât de senin de iți era imposibil să crezi că a fost ditamai ceața cu puțin înainte.

Cât despre coborâre, este un adevărat răsfăț să cobori în bocanci rigizi de iarnă pe bolovani și pământ înghețat.

Cu doar jumătate de oră înainte de apus, am ajuns înapoi la mașină, la cabana Schiori. Toata plimbarea ne-a luat 5h:55 cu 17.7km, 460m D+ și 1510m D-.