Prima alergare montană de iarnă din 2018

Aceasta a avut loc, tanaaaamm, în Bucegi ! Am reluat un traseu clasic pe care-l făcusem chiar în noiembrie. Atunci însă mai mult l-am mers decât să-l alerg pentru că era zăpada mare.

De data asta am mers cu Bogdan Petruțu și cumva a fost mai mult dorința lui să venim aici, că eu aș fi încercat și altă variantă. În tot cazul, acum ne-am propus să facem vreo 30km+.  Am plecat tot pe traseul Gura Diham – Poiana Izvoarelor – Diham – Mălăești – Diham – Pichetul Roșu – traseu Valea Cerbului – Gura Diham. Toată treaba asta înseamnă 26km. Apoi planul era să mai facem încă odată bucla cu Gura Diham – Diham – Poiana Izvoarelor, de 10km.

Primii 26km i-am făcut în 4h:35 și, culmea, mă simțeam cam consumat încă cu vreo 2-3km înainte de final. Când am ajuns la Gura Diham, chiar îmi era greu să alerg. Se cunoaște că în ultimele luni am făcut foarte puțină diferență de nivel. Eram chiar pe punctul să mă opresc aici. L-am văzut însă pe Bogdan hotărât să mai bage 10km și am zis că măcar să merg și eu până în poiana cu relee, spre cabana Diham. El s-a dus până la urmă să facă bucla completă. Eu m-am ținut de planul meu simplificat. Vai de mine ce greu mi-a fost să mai fac acești km ! Abia trăgeam de mine de parcă alergasem 100km, nu 26. Cu chiu, cu vai am reușit să fac până la urmă 30km în 5h:30. Diferența de nivel a fost de 1950m D+. Deci mi-a luat vreo 45 de minute să fac acei ultimi 4km 🙂 . Groaznic !

Chiar dacă m-am chinuit să alerg, vremea și traseul au fost foarte frumoase. Zăpada era numai bună de alergat, iar afară era o lumină super plăcută. Chiar e frumos la munte 🙂 . După alergarea asta am avut una din cele mai crunte febre musculare la cvadricepși din ultimii ani. Aproape 2 zile am mers ca Robocop. Nu înțeleg exact de ce și singura explicație aflată pe lista este lipsa de diferență de nivel din ultimele luni.