Piatra Mica si creasta Pietrei Craiului in alergare

O tura de alergare montana extra concurs multe asteptata din aceasta vara a fost fara doar si poate o „integrala” a Pietrei Craiului, compusa din Piatra Mica si toata creasta Pietrei Craiului, dintr-o bucata. Eu le-am parcurs chiar in ordinea aceasta avand ca punct de start si de intoarcere cabana Gura Raului din Zarnesti. Creasta propriu-zisa o mai facusem si anul trecut cu Eliza, Croco, Cristina dar cu plecare de a Curmatura si sosire in Zarnesti insa in ritm de plimbare mai alerta. Acum voiam sa o fac in mers cel putin alert si alergare pe unde se putea.

Cum ziua se anunta calduroasa si cum Piatra Craiului nu are un strop de apa pe linia crestei, am plecat cu 3.5L de apa la mine. O plosca de 2 litri si 2 bidoane de plastic. De consumat consumam din plosca si cand s-a golit am turnat bidoanele tot aici pentru ca era mai usor de baut. Cu toate acestea pana la urcarea pe Piatra Mica am baut de prin natura ca sa fac economie la apa: odata de la fanta lui Botorog (nu prea imi era sete fiind abia la start dar tot am baut) si apoi la izvorul de dinaintea poienei Zanoaga.

Piatra Mica

Urcarea spre Piatra Mica am facut-o mai usurel decat la Squeezy Vertical Race, cam in 1h:20, pentru ca de data asta aveam mult mai mult de mers dupa Piatra Mica fata de concurs. Plus ca era al naibii de cald. Desi prin padure, nu adia deloc vantul si de vreo 2 ori m-am oprit cateva secunde ca sa ma mai racoresc.

De pe Piatra Mica am coborat rapid in saua Crapatura si am urcat spre Vf. Turnu pana unde am facut inca vreo 50 de minute. Abia la urcarea spre Turnu am inceput sa intalnesc primii oameni de pe traseu. Tot cu ocazia asta am primit si prima intrebare hazlie a zilei. O doamna, care facea parte dintr-o partida de 2 cupluri, m-a intrebat simplu si totodata generic „Cat mai e ?”. O secunda – doua am ramas blocat pentru ne aflam pe o urcare, la inceput de traseu pe un traseu destul de lung, si nu stiam ce sa-i raspund. Nu intelegeam la ce se refera. Am intrebat-o ce vrea sa zica cu cu „cat mai e-ul” asta si mi-a reformulat intrebarea: „cat se mai urca si se mai coboara asa ?” 🙂 . Atunci m-am oprit si i-am zis ca in primul rand nici n-a ajuns pe creasta, deci de urcat clar mai are si in al doilea rand toata creasta abunda cu urcari si coborari si ca asta e doar inceputul.

Creasta

Odata ajuns la Vf. Turnu incepea „cursa” pentru mine caci intre acesta si saua Funduri imi propusesem sa scot in jur de 4h. Pana la Vf. Ascutit am intalnit doar oameni pe sensul opus, iar dupa Ascutit am avut al doilea schimb de replici hazlii de data asta cu 2 domni, cu constitutie ateltica, cam pe la 50-55 de ani. Unul din ei m-a intrebat exact asa: „De unde vii, cat ai facut si unde mergi ?”. Am ras putin si i-am spus ca din Zarnesti vin, pe Piatra Mica si ca am facut 2h:40 pana acolo. Gagiul a facut 1 secunda pauza si cu o usoare ezitare in glas a zis: „Ei pe dracu!” :)). Haios omul dar si mai haios a fost cand raspunsul meu la afirmatia lui oarecum ingrijorata „si sa nu-mi spui ca vrei sa ajungi si la Plaiul Foii pana diseara” a fost ca vreau sa ajung din nou in Zarnesti si nu chiar diseara, caci diseara trebuia sa fiu in Bucuresti.

Incet, incet am ajuns si la Vf. La om unde am intalnit inca vreo 6-8 oameni si am continuat spre Funduri unde am intalnit mult mai putina lume decat pe segmentul nordic. Doar vreo 4 oameni din ce tin minte. Si aici m-au intrebat 2 gagii daca stiu cum se ajunge pe Padina Inchisa dar le-am zis ca nu am idee. Segmentul final din partea sudica era oricum jnepenos dar acum, dupa ploile aproape zilnice din aceasta vara, parca erau si mai multi si mai inalti jnepenii. Mi-au intrat ace de-ale lor si in urechi.

Intr-un final am ajuns si la Saua Funduri intr-un timp mult mai bun decat imi propusesem, in 3h:08. Toate astea doar la mers aproape cu exceptia catorva portiuni unde am mai alergat, dar cumva sub 10% din lungimea crestei. Deci se poate scoate creasta si sub 3h daca prinzi o vreme mai racoroasa ca sa te misti mai bine 🙂 .

De la Funduri am coborat spre La Table inotand intr-o prima faza prin iarba foarte mare pana in zona de padure, iar apoi incercand sa gasesc cele mai putin noroiase variante pe drumul forestier ce mergea spre Table. De la Table am mers pe cruce rosie spre Cheile Pisicii dar am intrat apoi pe triunghi galben (deci stanga cum mergeam eu) si am ajuns la un forestier secundar ce da in cel principal (Zarnesti – cab. Curmatura). De aici am intrat pe drumul clasic forestier ce trece prin Prapastiile Zarnestiului. Foarte multa lume pe aici si la catarat dar si la plimbat. Fara sa fi planificat, m-am intalnit si cu Croco si Doina prin Prapastii.

Hidratare si mancare

Datele traseului ar fi asa: toata tura a avut 32.2km cu 2470m diferenta de nivel +/-. Segmentul de creasta (intre Vf. Turnu si Saua Funduri) mi-a iesit la 9km cu 920m diferenta de nivel. Toata tura mi-a luat 7h:30 dar mai multe cifre despre traseu sunt aici.

Apa am consumat cam 4.3L din care cei 3.5L initiali au avut minerale (de la Isostar). La coborare am alimentat de La Table. Ca mancare am mers mai mult pe geluri si am consumat 2 bucati de 40ml de la Sponser (care au si ceva minerale si cofeina), 2 geluri de 40ml Isostar, un baton cu carbo de la Isostar, un baton proteic si cu carbo de la Redis, o fiola de magenziu (luata pe la ora 3 de la start) si o fiola de cafeina (luata pe la ora 4 de la start). Apa am baut la maxim 15 minute. La finalul cursei am baut un shake de proteine tot de la Isostar ca sa ma ajute la recuperare.

Cam asta a fost si cu integrala Pietrei Craiului, o tura foarte, foarte frumoasa dar destul de solicitanta (prin prisma faptului ca este foarte tehnica) desi are doar 32 de km. Poze nu am apucat sa fac si sincer nici nu prea ma tenta pentru ca aveam doar telefonul la mine. Poza din articol este luata de la tura de creasta de anul trecut.