Pe vârful Moldoveanu în alergare

Săptămâna trecută, sâmbătă, am reuşit să ajung pe vârful Moldoveanu pentru prima dată de când am apărut eu pe acest pământ. Tot cu această ocazie a fost şi prima dată când am mers pe uscat prin Făgăraş pentru că până acum, deşi n-am mers de multe ori, am ajuns doar pe zăpadă.

Pentru că voiam să fac toată tura la o zi şi pentru că voiam să mă întorc în Bucureşti pe lumină, am căutat cea mai scurtă cale de acces pe vârf. Aceasta ar fi cu plecare de la stâna din Valea Rea de unde se fac, conform indicatorului, 3h până sus, pe Moldoveanu. Traseul acesta o fi el cea mai scurtă cale de acces pe vârf, dar cu siguranţă nu ajungi cel mai repede la baza lui. Cel puţin nu din Bucureşti.

Accesul în zonă

Că să ajungi la stâna de pe Valea Rea trebuie să mergi spre Piteşti, apoi Mioveni şi apoi către satul Slatina (din Argeş, nu din Olt). Bucata asta de drum are cam 180km, din care 100 sunt pe autostradă. Din satul Slatina se mai merge pe un drum forestier în lungime de 37km. Drumul este bunişor cu vreo 8-9 puncte unde trebuie mers foarte uşor pentru că sunt noroaie sau denivelări mari în drum. Eu am făcut forestierul în vreo 2h:20 la dus şi în 1h:30 la întors, asta pentru că la dus am greşit drumul de 2 ori.

Orientarea pe forestiere

Ca să ajungi cu succes din satul Slatina la stâna din Valea Rea trebuie să urmezi aceste indicaţii preţioase, care îţi pot salva câteva zeci de minute, ore sau chiar tura în sine. Aşadar, cum se iese din satul Slatina se va merge stânga-faţă la prima intersecţie de forestiere. Următoarea intersecţie, unde se află şi o troiţă, se va face dreapta. La intersecţia a treia, tot dreapta. Aici se află scris pe stânca cu vopsea albă „Moldoveanu”. În intersecţia a patra, la baraj, se urmează drumul sprea stânga. Şi în fine, la ultima intersecţie, cea de-a cincea, se face iar dreapta. Stâna de la Valea Rea se află chiar la sfârşitul acestui drum forestier.

Traseul

De aici pleacă 2 variante de traseu, ambele spre Moldoveanu. Cruce albastră şi triunghi roşu. Eu am mers pe al doilea. De cel cu cruce albastră nici nu ştiam că există până să-l văd. Pe el era dat un timp de 4-5h până pe vârf, dar cineva scrisese cu un marker negru pe indicator cum că ar lua 7-8 ore 🙂 .

Traseul în sine spre vârf nu mi s-a părut ceva spectaculos că peisaj şi a mai fost şi scurt pe deasupra. Până în căldarea glaciară, poteca este destul de accidentată şi abruptă. Se pare că Făgăraşul arată mult mai bine iarna sau cel puţin această e părerea mea. De la stână şi până pe vârf am făcut 1h:28, iar că distanţă au fost 4.6km cu 1100m. Pe drum am mai întâlnit vreo 3-4 grupuri care mergeau tot la deal. La refugiul Porţita Viştei am mai dat peste încă vreo 2 grupuri care veniseră ba din Victoria, pe valea Viştei, ba dinspre valea Sâmbetei. De la refugiu am mai mers cam un 1km spre E pe creastă, apoi am făcut cale întoarsă spre Bucureşti.

În concluzie nu aş recomanda varianta aceasta spre Moldoveanu dacă se pune problema de o tură de o zi, pentru că se face foarte mult pe drumul de acces. Mai degrabă cea pe la Bâlea Lac deşi distanţa de la Bâlea la Moldoveanu e cam de 28km dus-întors.