Pe Valea Morarului în alergare

Mă tot gândeam ce trasee de alergare să mai încerc prin Bucegi şi uite aşa, din vorbă în vorbă cu Croco şi Cornel, am aflat de Valea Morarului. Bine, de valea asta ştiam şi am şi fost pe ea în versiunea cu zăpadă. Ce nu ştiam şi am aflat acum, a fost faptul că toată valea se poate face „la potecă”, fără a lua în piept săritorile. Şi uite aşa m-am „făcut” cu un plan!

Vineri, săptămâna trecută, a fost ziua în care l-am şi executat. Planul zic. Îmi propusesem să merg pe ruta: căminul Alpin din Buşteni (pe triunghi roşu) – valea Morarului – vf. Omu – valea Ialomiţei – Peştera – Babele – Jepii Mici. Cu toate că prefer Jepii Mari pentru coborârea de pe platou, i-am ales pe cei „mici” pentru că traseul e mai abrupt şi prin urmare porţiunea cu frunze este mai scurtă 🙂 .

Fauna Bucegiului, o bogăţie! Pe potecă cu triunghi roşu, până să ajung în poiana Coştilei, am dat peste o căprioară. Nu în sensul că ne-am lovit nas în nas, ci că am văzut-o în faţă la vreo 40-50m şi, imediat ce şi-a dat seama că am văzut-o, a dispărut. De un an şi ceva încoace văd din ce în ce mai des căprioare în zona joasă.
[Până la intrarea pe valea Morarului am făcut 1h:06. Au fost 6km de la cămin cu 666m diferenţă de nivel.]

Poteca pe Valea Morarului este într-adevăr foarte bine conturată, cu excepţia părţii de început unde se mai pierde puţin. Dar nici asta nu a fost o problemă! Se pare că a fost vreun concurs ceva pe aici, îmi imaginez că de alergare, pentru că erau nişte marcaje cu punct verde. Ele indicau chiar poteca. Deci la acest moment valea nu mai are nicio problemă de orientare. Şi în căldarea glaciară unde practic trebuie să ţii valea în partea stânga, şi nu în dreapta, este marcat. De vis. În rest, valea pare blândă şi dacă ai lua-o pe de-a dreptul, fără să ocoleşti pe potecă. Poate o să merg şi pe varianta directă într-o zi.
[De la intrarea în vale şi până la cabana Omu am făcut 1h:19, 3.4km şi 1050m diferenţă de nivel.]

La cabana Omu era închis. La staţia meteo nicio mişcare. Am coborât apoi la Peştera şi de acolo am luat-o la deal la Babele. Şi acolo era închis, cică pentru deratizare. Aşa scria pe un afiş în geam. Nişte băieţi şi fete veniţi cu telecabina mă întrebau dacă mai este şi alt restaurant în-afară de Babele 🙂 . Mi-a plăcut formularea cu „restaurant”. Şi cabana Caraiman era închisă, cu toate că avea uşa larg deschisă. Pe cât de larg era deschisă, pe atât de mare era un anunţ (printat şi tiplat) pe care scria „închis, nu insistaţi”. N-am insistat.

La coborâre pe Jepii Mici m-am mai întâlnit cu nişte grupuri de oameni cu care m-am salutat şi după 1h după ce am plecat de la Babele am ajuns şi în Buşteni. Chiar mă gândeam că am făcut pe coborâre mai mult decât a făcut Ionuţ Zinca pe urcare. Parcă vreo 54 de minute ?!

Cam aşa a fost şi cu această tură care a totalizat 26km şi 2340m diferenţă de nivel pe care am executat-o în 5h:12. Vremea a fost extraordinar de bună, cu soare şi fără vânt.

Sfârşit 🙂 .