Maraton Apuseni 2014

Am ajuns si prin Apuseni la o alergare. Voiam de ceva timp sa vad si zona asta a tarii si concursul a fost combinatia perfecta. Fiind destul de departe de Bucuresti am plecat de vineri de pe la ora 13-14 din oras. Dupa ceva timp de condus (6h:30 – 7h) am ajuns si in Statiunea Muntele Baisorii, locul de unde se ridica kitul de start si de unde avea sa se dea si startul a doua zi dimineata. Cu ocazia asta am aflat cat este de intinsa comuna Baisoara si ce distante sunt intre sate, adica mai mari decat ma asteptam. Astfel intre Statiunea Muntele Baisorii si Moara de Padure, unde aveam cazare, erau cam 25 de km :D.

Concursul

Cu toate ca este cel mai indepartat maraton fata de Bucuresti, m-am intalnit cu cei mai multi cunoscuti: cu Ady Beleanu, Geta Oltean, cu Vasi si Ionel Bindeanu, Catalin Popega, Edy si Ioana si multi altii pe care nu-i stiu dupa nume ci doar dupa fata 🙂 .

Profilul acestui marton este putin diferit de restul la care am participat: pleaca usor la deal, dar alergabil, ca apoi sa urmeze o coborare lunga de vreo 10km. Tentatia e mare sa alergi tare la inceput dar viteza vine cu un pret in uzura sau cel putin asa a fost in cazul meu. De fapt am evoluat bine pana pe la km 28 iar apoi mi-a fost putin greata, chiar pe urcarea 3.2km cu 560m diferenta de nivel. Cred ca si de la noaptea nedormita de dinainte, de la caldura (peste 20 grade), de la soare si, destul de posibil, si de la geluri. Una peste alta acest rau mi-a fost prieten pana pe la km 32-33 cand a plecat si l-a lasat pe altul. O durere foarte puternica a intercostalilor care nu m-a lasat sa mai respir adanc si nici sa alerg. Orice pas mai puternic ma facea sa tip desi nu prea puteam trage aer in piept ca sa si tip cum trebuie. Asa ca a trebuit sa merg restul drumului ca sa ma si prajesc mai bine la soare. Intr-un final am ajuns si la sfarsitul jocului in 6h:11. Traseul mi-a iesit la 41km cu 2100m denivelare.

Organizarea a fost impecabila: incepand de la alimentari (la max. 7km distanta), de la marcaj si de la suporterii de pe drum. Haioase au fost si mesajele puse din loc in loc pe traseu din care am tinut minte cateva: „durerea e trecatoare, mandria e permanenta” sau „nici macar Chuck Norris n-a alergat un maraton” sau „zambeste daca nu porti lenjerie :D”. Nu stiu daca astea erau intocmai textele, dar mesajul era cam pe acolo.

Traseul este si el foarte frumos si variat ca teren: pamant si noroi, iarba, poteci cu frunze si chiar si o portiune de stanca cu niste corzi intinse de salvamont. Peisajul este foarte frumos, mai ales daca esti la prima auditie cum a fost cazul meu.

Salina Turda

Fiind prin zona, duminica am mers la Salina Turda de care auzisem vorbe de bine si despre care vazusem un documentar la TV. Intr-adevar vorbele au fost pe masura caci este un loc impresionant iar si mai impresionant este faptul ca am reusit noi, romanii, sa-l amenajam in acest fel. Nu zic ca nu suntem in stare, dar parca ne ies mai greu astfel de lucruri. Exista 2 mari sali/cupole amenjate in scop turistic ca sa zic asa in care se coboara fie cu liftul, fie pe scari. Au o adancime de circa 40-50m iar jos sunt niste mese de tenis, o masa de biliard, niste bancute pe care poti sta. In a doua cupola se afla si un mini-lac format din infiltratii pe care se poate merge cu barcutele.

Deci toata treaba asta este interesanta si cu siguranta este un loc de impresionat „strainii” care vin la noi in tara si nu numai 🙂

Poze de la maraton: