Alergare de iarnă Sinaia – Babele

Duminică am făcut prima mea alergare la munte pe anul 2017. A fost o ieşire planificată în ziua de sâmbătă 🙂 . Planul era să merg la Sinaia şi de acolo să urc pe platou. Iniţial mă gândeam să alerg până la Omu, dar până la urmă, după ce am mai făcut nişte calcule, m-am rezumat la Babele.

Mi-am propus să plec mai dimineaţă din Bucureşti pentru a nu mă suprapune cu aglomeraţia de întoarcere, aşa că la ora 6 eram deja în maşină. Pe la 8 fără ceva eram prin Sinaia şi la 8 fix am plecat în „cursă”. Pe la munte am prins şi mai cald şi mai puţină zăpadă ca în Bucureşti.

Am urcat pe şosea până la Gondolă şi de acolo pe pârtie, care nu avea suficientă zăpadă pentru a fi deschisă, până la Cota 1400. Am ajuns aici cam într-o oră. De la Cota 1400 am continuat pe pârtia „Drumul de vară” până la Cota 2000. Şi pe porţiunea asta lipsea zăpada în câteva puncte, mai ales în zona de final, spre Cota 2000.

Ajuns aici am zis să continui spre Piatră Arsă pe varianta cu bandă galbenă care merge pe curba de nivel ce ocoleşte Vf. Furnica, în dreapta. Părea destul de puţină zăpadă şi de asta m-am băgat. Altfel nu prea e ok că te intersectezi cu două pârtii de schi şi rişti să te accidentezi cu alţi oameni. Pe aici am alergat puţin mai fără spor pentru că zăpada avea o consistenţă dubioasă: aparent părea că îţi susţine greutatea, dar când să te laşi, pac, te afundai. Pe aici m-a şi mirat foarte tare cât de liniştită era vremea: vântul nu adia nici cu 0.5km/h, iar soarele strălucea frumos pe un cer albastru brăzdat pe alocuri doar de jeturile avioanelor.

De la Piatra Arsă spre Babele am intrat pe bulevard. Adică zăpada era foarte bine bătătorită de snowmobile, aşa că m-am deplasat si alergat aproape ca pe uscat. Am rămas surprins să constat cât de puţină lume am întâlnit, faţă de alte daţi când e plin în zona asta. M-am intersectat doar cu o familie care cobora de la Babele ce tragea o sanie pe care transportau un troller 🙂 .

La Babele am ajuns în 3 ore de la start şi am intrat puţin în cabană ca să beau un ceai. Şi aici am rămas surprins de cât de puţini oameni erau având în vedere vremea frumoasă şi faptul că circula cabina. Nu mai era nimeni în cabană, doar vreo 6 oameni pe afară. După vreo 10 minute, timp în care am băut un ceai, am luat-o pe acelaşi drum înapoi.

Am abordat însă varianta de urcare direct spre Vf. Furnica (releul de la Cota 2000), în loc să-l ocoloesc cum am făcut la dus. Şi pe aici era puţină zăpadă aşa că am înaintat repede. De la releu în jos am cam alergat fără pauză şi cu mai mult spor pentru că se mai înmuiase puţin stratul de zăpadă şi îmi amortiza bine picioarele.

În 5h:10 am ajuns înapoi la maşină. Distanţa înregistrată de ceas a fost de 31.4km cu 1700m D+. M-am simţit foarte bine, inclusiv la picioare unde mă aşteptăm să mă încingă puţin muşchii având în vedere că a fost prima alergare mai serioasă din ultimele două luni.