Escaladă pe Creasta Generalului

Concediul nostru a început în ziua de miercuri, după prânz. Pentru că știam că aveam să ajungem pe la munte după amiază, m-am gândit să încercăm Creasta Generalului: un traseu scurt (intre 5 sau 7 sau 10 lungimi), ușurel (cotat 3B) și cu acces instant.

Acest traseu pornește chiar din drumul forestier de Cheile Râșnoavei. Practic există 2 variante de început: una în dreapta (ce originală) și una în stânga. Cum pârâul de la baza traseului era foarte umflat, nu aveai cum să te poziționezi la baza stâncii să intri pe varianta originală, așa că noi am optat pentru versiunea secundară. Această pornește de pe un mic prag de stâncă aflat la cca 2m deasupra pârâului.

Lungimile 1 și 2

Traseul începe cu o cățărare simplă pe praguri, urmând destul de clar linia pitoanelor. Singurul pasaj dificil a fost o urcare pe un prag cu niște pași adăugați la aderență, care m-a scos pe o brână aflată la câțiva metri sub regrupare. Înainte de mișcare am stat puțin să o calculez. Regruparea, aflată la 25m, este cam incomodă și scăldată în soare la ora respectivă (15:30).

În prima lungime e nasol că nu te auzi cu secundul din cauza zgomotului apei. Ioana s-a descurcat foarte bine și a ajuns repede la mine. În timpul acesta au oprit și 2 mașini din care au coborât oameni care ne pozau.

Cum am constatat ulterior, dacă mai mergeam 5-7m ajungeam la o platformă foarte mare pe unde trece și un cablu de via ferrata. Eu am mai regrupat și aici ca să nu o țin pe Ioana prea mult timp într-o poziție incomodă 🙂 . Practic aici se termină lungimea 2 conform topo-urilor. Așadar, noi am combinat primele 2 lungimi în una singură, probabil pentru că am pornit pe varianta secundară.

Lungimea 3

Lungimea a treia este marcată de un semi-diedru a cărui pas este urcarea pe un prag folosind fie bavareza, fie opoziția de picioare. Prizele de mâini permit ambele variante, însă la picioare sunt doar niște mici prăgulețe și în rest stâncă șlefuită.

Lungimea 4

Lungimea a patra este foarte ușoară, singura dificultate fiind chiar plecarea din regrupare unde trebuie urcată o mică față fără prize de 1.5 – 2m înălțime. În rest urmează o urcare pe un fel de horn foarte lat și căzut în stânga căruia avem și un cablu de via ferrata. Porțiunea asta este foarte ușoară. Între timp, altă rundă de mașini a oprit și ne-a pozat.

Lungimea 5

Lungimea a cincea începe cumva de la mijlocul brânei, din punctul unde se termină cablul de via ferrata. De aici se pornește fix în sus. Mai există niște linii de pitoane și mai în dreapta, la 5-7m, însă nu reprezintă linia traseului. Singura parte tehnică o reprezintă un horn aflat în partea de început, dar nu mai țin minte dacă avea ceva special sau nu, deci probabil că nu. La finalul acestei lungimi există o potecă de retragere, conturată pe partea stângă.

Lungimile 6 și 7

Noi am mai continuat încă 2 lungimi care ne-au dus la baza platformei de tiroliană. Aceste 2 lungimi sunt foarte ușoare și destul de slab asigurate cu pitoane. La finalul lungimii 6 am regrupat la un copac, la fel și la finalul lungimii 7. Dacă lungimea 6 mai merge pe stâncă, cât de cât, lungimea 7 e o combinație de stâncă, pământ, copaci în care nu am găsit niciun piton, asigurând din loc în loc la copaci. Gândindu-mă acum, nu prea cred că merită aceste 2 lungimi.

Ne-a luat 4h până aici.

Retragerea

De la baza platformei de tiroliană se conturează o potecă discretă, în partea stângă. Această nu este foarte clară, cel puțin pe coborâre. Am mers mai mult la intuiție și până la urmă, când am prins un vâlcel (la cca 30 de minute de la începutul coborârii) poteca a devenit mai clară. Într-un final am ajuns înapoi la mașină în 45 de minute.

Concluzie

Prima observație: am fost fotografiați de 5 sau 6 echipe de oameni. Cred că suntem faimoși deja.

Revenind la trasu: acesta mi s-a părut mai puțin șlefuit și mai puțin friabil decât spune toată lumea că ar fi. Probabil depinde de accepțiunea fiecăruia despre ce înseamnă șlefuit și friabil. Nu am dizlocat pietre, însă am și întâlnit bucăți mișcătoare. Regula de bază este să încerci orice priză înainte de a o încărca.

Ca echipament am avut la noi: 10 bucle, 4 carabiniere, o singură coardă de 60m, 4 anouri. Anourile sunt utile uneori și pentru prelungirea unor bucle, mai ales dacă mergi la coarda simplă cum am fost noi.