Escaladă de Paște în Herculane

De Paștele acesta am ajuns la Herculane pentru cățărat. Pare că nu am fost singurii care au luat această decizie pentru că acolo ne-am întâlnit cu (aproape) toți oamenii pe care-i știm legați de acest sport. În fiecare zi am format diverse grupuri cu care am mers pe la faleze.

Vineri

Vineri după amiază, imediat ce ne-am cazat, am dat o fugă la faleza Surplomba ca să ne mișcăm puțin pe niște trasee. Aici ne-am întâlnit cu Vali și cu Tibi care erau deja puși pe treabă. Noi am început cu niște trasee 5a, Violas și Ouzo, și am terminat cu unul 6a, KAA. Traseul KAA are un singur pas mai tricky, la depășirea unui mic prag, unde trebuie să te întinzi foarte mult ca să apuci o priză. Pentru că nu am avut curaj să fac mișcarea din prima, Vali mi-a sugerat să folosesc bățul lui ca să-mi pun următoarea asigurare. Zis și făcut. Imediat ce am pus asigurarea, am depășit pasajul in „doi pași și o săritură”. S-a dat Ioana și apoi am strâns că era deja ora 20. Amândoi am fost mulțumiți pentru prima zi de escaladă.

Între timp ne-am întâlnit cu Croco care ne-a invitat să mergem a doua zi la faleza de la km 20. Cum nu mai fusesem niciodată aici și cum nu aveam vreo țintă anume, ne-am dus.

Sâmbătă

Faleză „km 20” este la borna kilometrică 82. Când vii dinspre Herculane ea indică 41 km până la Baia de Aramă. Dacă vii dinspre Baia de Aramă, indică 20 km până în Herculane. De aici și numele acestei faleze, doar că nu știu de ce nu se numește „km 41”. În fine.

Aici sunt practic 3 sectoare: unul la baza râului, care nu știu cum se numește, apoi unul pe un deal, care pare că se numește „Tzancul de pe deal” și altul, cel mai îndepărat, „Diedrul caprelor”. Noi am mers la „Tzancul de pe deal”.

Croco cu Doina au intrat pe traseul Frăguța, 6a+, iar eu m-am dus pe Cori, 5c+, aflat chiar în dreapta de Frăguța. Soarele deja se simțea bine și chiar mă gândeam cum o să fie pe trasee, știind că sunt destul de lungi, undeva la 25m. Traseul Cori nu mi-a plăcut. Multe prize care se cam mișcau, destul de prăfuit, ierbos și linie sinuoasă. Am pus o manșă și s-a dus și Ioana.

Apoi am intrat și eu pe traseul Frăguța, încercând să merg cap de coardă. Plecarea pe traseu este mai dificilă și trebuie făcut un mic plan pentru asigurat primele 2 bucle. Apoi devine mai ușor, până la asigurarea 5 unde este iar un pas: trebuie depășit un mic prag. Acesta se poate ocoli și prin stânga, pe linia traseului Zdreanță. Eu am încercat direct și nu mi-a reușit. Cum între timp începuse să mă încingă soarele, am renunțat și am coborât. A intrat apoi Ioana pe traseu care l-a dus până sus.

Între timp au mai venit la faleză și Michi cu Angi. Noi ne-am mutat pe alte trasee 5c: Lăbuș și Tuti pe care le-am parcurs până la topul intermediar. În afara de plecare, aceste trasee nu au alte pasaje dificile.

Duminică

Duminică am revenit la faleza „km 20”. De data asta ne-am oprit la sectorul de lângă râu. Pentru că râul era cam umflat, eu, cu Ioana și Doina am hotărât să facem rapel din partea de sus a falezei. Croco a preferat să-și suflece pantalonii și să treacă bărbătește prin apă până la baza stâncii.

În acest sector sunt niște trasee ușoare. Nu toate sunt marcate la bază, așa că nu știm exact pe ce ne-am dat. Știm însă că ne-am muncit pe traseul Mirică, 5c. În ciuda gradului mic, traseu are intrarea destul de tărișoară, cu niște pași de boulder. Eu m-am dat pe manșa pusă de Croco și m-am chinuit ca naiba să-l fac. Traseul este surplombat, iar stânca destul de șlefuită și alunecoasă. Nici nisipul de pe tălpi, căci pleci de pe nisip, nu m-a ajutat deloc, uneori patinând ca pe gheață pe stâncă. După acest traseu m-am ales cu o febră musculară la bicepși. Fetele nu au reușit să-l facă.

După aceea ne-am mutat spre sectorul „Diedrul caprelor”, unde stânca este predominant din șisturi. Croco s-a dus pe Leul Aristocrat, 6c+/35m, iar noi am pornit pe Tora Blândă, 6a+. Foarte ciudățel acest traseu întrucât aveai mereu senzația că te răstorni spre dreapta. Nu am reușit să-l fac, chiar dacă mi-am mai pus 1-2 bucle cu bățul. Într-un final m-am dat jos, a încercat Ioana și s-a dat și ea jos. Noroc de Croco că ne-a salvat ducând până sus traseul, că altfel eram pe plan de a lăsa un maion ca să ne putem recupera echipamentul.

Încurajați de acest eșec, ne-am mutat puțin mai în dreapta, pe traseul Student la marină, 5c. Altă mizerie de traseu, foarte prăfos și cam friabil in prima parte. Ioana s-a dus prima, a pus 3 – 4 bucle și și-a băgat picioarele. Am continuat eu, însă am pus bucle doar cu bățul, că nu mă ținea să fac pașii respectivi. Traseul nu mi-a plăcut deloc.

Am încheiat ziua cu o mândrie în suflet că am ajuns expert la mânuit bățul de bucle.

Luni

Ziua de luni a fost pentru faleza Surplomba. Întâi m-am dus pe Sid, 5c. Pasul traseului e chiar la top. Aici trebuie făcută o ridicare mai delicată la niște riglete și cu piciorul stâng la acroșaj, cumva. Ioana a muncit și ea ceva ca să rezolve problema.

Am mai fost apoi pe Taz, 5b, care are niște mici surplombe de depășit, un lucru mai puțin tipic pentru un traseu cu grad așa mic. Ioana nici n-a vrut să meargă pe el, n-a inspirat-o firul traseului.

Apoi m-am mutat la Try Again, 6c. Fiind un traseu mai greu pentru mine, mi-am pus toate buclele cu bățul însă am reușit să fac toate mișcările din traseu, mai puțin pasul de la top. Cu toate că am încercat traseul de încă 3 ori, nu pot spune că am găsit o secvență fluentă pentru acest pas.

Făcând niște manevre remarcabile de coardă, Croco a reușit să pună o manșă și pe traseul Cocards, 7a. Pasul acestui traseu este chiar la început, însă nici de această dată n-am găsit secvența norocoasă. M-am tras de buclă și am continuat în sus relativ ușor. Cosmin și Sebi au încercat și ei traseul însă niciunul nu a găsit o secvență reproductibilă pentru pasul de început.

Am mai încercat să merg manșă pe traseul GoGo Penguin, 6a, dar n-am mai reușit să-l duc până sus. Eram stors de energie deja.

Marți

Pentru ultima zi, ne gândeam să mergem tot la Surplombă. Ne-am răzgândit însă când am văzut că afară sunt 7 grade și faleza știam că este la umbră. Drept urmare ne-am redirecționat spre „km 20”, o faleză însorită în prima parte a zilei.

Eu nu aveam niciun plan pentru ziua asta, însă Ioana da. Era fixată să se ducă cap de coardă pe traseul Frăguța, 6a+. Visul i s-a îndeplinit și a reușit până la urmă să-l facă. Eu m-am dus apoi manșă și l-am dezechipat.

După această reușită ne-am întors din nou la Surplombă ca să fim la umbră. Aici am mai făcut doar un singur traseu, Shrek 5b, ca să avem timp să plecăm spre București.

Și așa s-a terminat mini-vacanța de Paște. Pot spune că am învățat lucruri noi, iar mânuirea bâtului de bucle a fost la loc de cinste.