Eco Marathon 2016

La ediţia asta frigul cred că ne-a arătat tuturor, mai mult sau mai puţin, cine e şeful. Eu îl recunoşteam de şef, dar acum parcă i-am şi înţeles puterea mai bine ca să zic aşa. De fapt, nu a fost nimic special: vreo 2 ore de ploaie, cam 3-7 grade şi, la un moment-dat, nişte ninsoare. Doar că ninsoarea a venit cam după o oră de ploaie, când deja zemuiam tot de apă. După ninsoare, puţin vânt, dar foarte puţin, însă suficient cât să-mi facă singură bluză de mine să se simtă ca o tablă rece lipită de piept.

La concurs mergi cu haine puţine că, vorba aia, trebuie să fii uşor. Aşa am făcut şi eu şi de asta am ajuns să îndur unul din cele mai dure friguri din viaţă, cu toate că nu au fost temperaturi spectaculoas de scăzute. Aş putea spune că au fost chiar banale dacă ar fi să le comparăm la cele de iarnă reală. Îmi treceau în cap doar vorbele alea din cărţile de munte care ziceau că poţi face hipotermie şi la 7-8 grade. Când le citeşti la căldură îţi spui că „e nebuni aia d’omle, cum să faci hipotermie pe temperaturi pozitive ?”, dar nu e aşa 🙂 . 3-4 sau mai mulţi concurenţi chiar au ajuns în condiţia asta şi s-au oprit sau au fost opriţi din concurs, înainte de urcarea în şaua Gutanu. Am ajuns efectiv să trag de mine să alerg cât pot de tare ca să mă încălzesc. Simţeam că dacă nu fac asta, avea să mă ia tremuratul. Dacă te ia tremuratul în condiţii de efort, e nasol. Dacă te-ar fi luat stând pe loc, ai putea începe să alergi. Dar dacă deja alergi…cam trebuie să faci (alt)ceva ca să te încălzeşti de urgenţă, adică în câteva minute. Cum la mine nu aveam haine, folie de supravieţuire şi nimic altceva, am continuat să alerg cât am putut de tare.

Altă chestie care nu mi-a plăcut a fost rezultatul meu. Am scos mai slab cu 13 minute faţă de anul trecut, în condiţiile în care mi-am crescut volumul şi diferenţa de nivel în antrenament cam cu 30%. Bine, a fost noroi pe jos, a fost frig, dar totuşi nu sunt „mulţumit” de explicaţiile astea 🙂 . E adevărat că şi în noaptea concursului am dormit doar 4 ore din 2 bucăţi că ne-a trezit copilul 😀 , dar parcă n-aş pune-o nici pe asta . Cumva tind să cred că de la un anumit număr de km pe săptămâna, nu mai contează nepărat volumul, ci şi calitatea. Eu am neglijat în mod voit calitatea pentru volum şi diferenţă de nivel. Vedem la anul, când o să-mi mut focusul pe calitate.

Traseul în rest e neschimbat. Aceeaşi oameni veseli pe la alimentări şi pe parcurs. La ediţia asta m-am întâlnit cu o groază de cunoscuţi care fie veneau pentru prima oară, fie a N-a. Pe lângă ei au mai fost şi mulţi colegi de la firmă fie pe la cross, fie pe la maraton. Unii din ei au venit prima oară aici, însă nu ştiu cât le-a plăcut în combinaţie cu vremea cam urâtă. Au fost şi Neluţu cu Gloria care au alergat şi ei crosul.

Fără dorinţa de a le face neapărat reclamă, aş mai preciza şi de papucii de alergare pe care i-am purtat. O pereche de Helios 2.0 de la La Sportiva. Au fost excelenţi că aderenţă pe tipul ăsta de teren, chiar şi pe noroi, şi m-am simţit perfect în ei. Nu m-a ros şi nu m-a durut nimic. Pe lângă faptul că sunt uşori (cca 240g / bucată), evacuează şi bine apa. Cu toate că am mers prin noroaie şi bălţi mari şi multe, nu am avut deloc senzaţia de apă în papuci. Magie 🙂 .

Mai jos am preluat nişte poze de la diversele persoane care au stat în ploaie pe traseu ca să ne imortalizeze. Mulţumim ! 🙂

[divider scroll_text=”SCROLL_TEXT”]

Credit imagini: Cristian Oprea, Vlad Dumitrescu si eusimuntele.blogspot.com