Cum sa te tii de un sport

Aceasta scriere contine o serie de sfaturi despre cum sa reusesti te tii de un sport (alergat, inot, bicicleta, etc) sau, cum s-ar spune intr-un limbaj mai tehnic si mai corporatist, cum sa te motivezi. Dintre sporturile pe care le practic, am observat ca cel mai greu este sa te tii de alergare. Poate ca este si cel mai putin recreational si te solicita fizic si psihic indiferent de nivelul la care il practici.

Cand o sa ai nevoie ?

Problema motivarii se pune in special cand abia incepi un sport dar mai ales cand il incepi de necesitate, adica: trebuie sa slabesti, sa scazi colesterolul, sa exersezi niste angrenaje uzate, etc. Problema mai apare si cand practici deja un sport si stii/sau ti se zice ca trebuie sa mai urci o treapta a pregatirii tale, adica sa iesi din zona de confort la care te afli. In ambele cazuri esti constient ca ceea ce ai inceput sa faci este bine, insa nu ai acel entuziasm constant.

Interesant este ca la fiecare nivel de pregatire cred/vad ca trebuie sa-ti gasesti alte motivatii interioare, caci creierul pare ca se invata cu ele si le cam ignora apoi 🙂

Ca sa te tii de treaba sunt lucruri pe care trebuie sa le faci dar si unele pe care nu trebuie sa le faci. E simplu. O sa ma axez mai mult pe exemple din alergare pentru ca imi este mai la indemana.

Cand esti la inceput

Prima chestie ar fi sa incepi treaba. Azi. Nu maine. Nu dupa ce „se mai incalzeste” sau cand o sa-ti gasesti papucii perfecti de alergare.

Odata ce ai inceput-o, ar fi bine sa iti fixezi un exercitiu decent: nici prea slab (ca risti sa zici ca nu ai lucrat niciun muschi si ca nu mai are rost sa continui) dar nici prea tare (ca sa-ti taie elanul). De ex. nu incepe sa alergi prima oara 500m dar nici 10km. Incearca cu 2-3km sau 4-5km daca te simti mai in forma.

Dupa ce ai stabilit exercitiul trebuie sa-l faci. Pana la capat. Te opresti doar cand ai o durere fizica insuportabila. Nu exista ca nu ai chef, ca te doare capul, ca sunt frunze pe jos (si poti aluneca) sau altele. Prima exceptie este cea mai grea (adica prima renuntare). Restul vor fi doar precedente. Si mai e un lucru: sa renunti e cel mai usor, nu ? 🙂

Trebuie sa-ti gasesti o motivatie interioara ca sa continui, indiferent cat de caraghioasa sau nesemnificativa ar parea. De ex.: daca alerg 10km/saptamana pot sa mananc la fel de mult dar fara sa mai pun pe mine sau o sa alerg dupa tramvai fara sa mai obosesc 🙂

Cand nu esti la inceput

Si cand alergi deja de cativa ani poate interveni plictiseala, cu toate ca alergare sau sportul respectiv ti-au adus satisfactii si bucurii de-alungul timpului.

O chestie care ar trebui facuta ar fi sa schimbi/alternezi traseele de alergare. Chiar daca sunt in acelasi parc, mergi pe alte alei, schimba sensul, fa o tumba. Orice. Ideal ar fi sa alternezi parcurile si chiar zonele de alergare (mai un munte, mai un deal, etc).

Util este sa intri in contact cu alti alergatori, mai buni, care indirect te vor stimula. Fie prin ce povestesc, fie prin reusitele lor.

Mergi la concursuri. Mereu vei vrea ca a doua oara sa termini intr-un timp mai bun un concurs. Acest lucru poate inseamna un scop de antrenament.

Incearca mereu lucruri noi: exercitii, metode de hidratare, de alimentare, variante de imbracaminte. Asa va fi un lucru in plus la care sa te gandesti cand alergi, ceea ce te va face sa iesi putin din rutina.

Cand alergi

• nu te gandi cat mai ai pana la final
• nu iti numara kilometrii parcursi in primele 10-20 de minute
• imparte-ti in cap exercitiul in etape mai mici: in loc sa zici ca alergi 20km, poti spune ca faci 4 curse de 5km (adica o unitate care iti este confortabila psihic)
• nu te gandi ca nu ai chef
• incearca sa te gandesti la un lucru/ceva placut sau care iti face placere pe care o sa-l faci dupa antrenament, oricat de marunt ar fi acela (sa bei o bere, sa mananci o aluna, sa citesti o carte)
• asculta o muzica care te-ar face sa canti sau sa dansezi (asa o sa mai distragi creierul de la alergare)

 

Cam acestea ar fi zic eu niste lucruri de baza ca sa nu renunti. Daca mai stiti si alte trucuri, sunt curios sa le aflu 🙂